Pucioasa

Este un oras statiune balneara de peste 170 de ani. Amplasata pe cursul superior al Ialomitei la 20 km nord de municipiul Targoviste si o altitudine de 400 m, Pucioasa beneficiaza de o pozitie frumoasa deschisa, de o parte si de alta cu dealuri taraganate de sub care tasnesc binefacatoarele izvoare de pucioasa (sulfuroase).

Izvoarele sulfuroase au o mare concentratie (1.152mg/l), sulfatate, clorurate, slab bicarbonate, calcice, sodice, magnezice ce au determinat dezvoltarea statiunii balneoclimaterice de interes general, cu functionare permanenta.

Climatul de deal, cu temperatura medie anuala de peste 10 grade Celsius si cu precipitatii de 750 mm anual, ca si existenta apelor minerale, face ca statiunea sa fie recomandata pentru tratamentul afectiunilor reumatismale, posttraumatice, neurologice, periferice si centrale, respiratorii, dermatologice si cardio-vasculare.

Date istorice:
Asezarile care se inscriu astazi in structura administrativa a orasului Pucioasa au cunoscut in existenta lor o adevarata metamorfoza.

Unele au luat-o inaintea altora, altele au decazut din situatia privilegiata pe care au detinut-o, iar asezarile Podurile chiar au disparut, pe vatra lor de locuire dezvoltandu-se o asezare cu nume nou, Pucioasa.

Toponimul Pucioasa, aflat, astfel, in documente, apare pentru prima data la 20 septembrie 1649, cand este nominalizat Piatra Pucioasa, toponim care a dat numele asezarii, fiind pomenit si intr-un document din anul 1701, ca ulterior sa fie cunoscut intr-o hotarnicie sub denumirea de Valcelul Fantanelor Pucioasa.

Cea mai veche asezare, cea a serbanestilor este atestata printr-un document de la 1538, urmata de Glodeni-Vale la 1595, Podurile de Sus si de jos la 1641, Pucioasa la 1759, Malurile la 1830 si tot in aceasta etapa Diaconestii si Miculestii.

Numele localitatii este mentionat in anul 1759, intr-un document.

La Serbanesti - Podurile (Pucioasa) s-a stabilit resedinta Subocarmuirii Plaiului, aceasta comuna avand, dupa cum se poate vedea, un statut aparte in ierarhia asezarilor.

Harta austriaca - editata in anul 1790 - consemneaza asezarile Serbanesti, Podurile, Glodeni si Pucioasa, sate nominalizate si de cea ruseasca de la 1835.

Din anul 1904 el si-l pierde la formarea Plasii Pucioasa, acesta fiind argurmentul dezvoltarii localitatii ca statiune balneoclimaterica materializat in transformarea in comuna de sine statatoare, in anul 1910.

in timpul comandamentului rusesc, inginerii generalului Kisseleff au semnalat existenta apelor sulfuroase la Pucioasa, care determina si prezenta guvernatorului susmentionat in asezare in anul 1832.

S-a produs astfel, o rasturnare in ierarhia asezarilor noastre, Pucioasa impunandu-se in fata celorlalte, datorita apelor sale minerale.

si astfel, realitatea istorica ne prezinta doua Pucioase: una pe malul drept al Ialomitei, unde se afla si izvoarele de la care si-a luat numele, devenind Pucioasa-Sat, spre a o deosebi de cea care a desfiintat Podurile si s-a numit simplu - Pucioasa.

Pucioasa putea ramane un catun neinsemnat daca natura nu ar fi fost atat de darnica cu ea.
De sub dealul de pe partea dreapta a Ialomitei tasnesc izvoare de sulf si de iod, care au fost descoperite la 1828.

Astfel, asezarea a devenit o statiune balneoclimaterica, cu activitate de aproape doua veacuri, cunoscuta si vizitata de suferinzi, de calatori romani si straini, aspecte care au facut-o sa se asemene cu "O floare de apa plantata robust in miezul unor vechi pamanturi".
Arterele principale ale orasului devin atat de saturate de localuri incat este nevoie sa se construiasca in calcan.

Pietele, balciurile si targurile se inmultesc.

Arhitectura devine ecletica, dar cele mai multe din case si vile poarta pecetea mesterilor locali, care stiau sa le dea frumusete, prin imbinarea lemnului frumos mestesugit, cu piatra, parmalacuri si prispe, foisoare si stalpi din lemn cioplit.

Toata aceasta arhitectura a orasului vechi avea o functionalitate dubla sau tripla: locuinte, bai si asigurare de servicii celor ce veneau in statiune.

Ele dau personalitate orasului si pun in valoare arhitectura specifica statiunii.
in perioada guvernarii comuniste, Pucioasa a abandonat traditia arhitecturala, proprie bailor, construind o multime de blocuri in perimetrul acestor vile sau demoland casele cu specific taranesc.

Prin aceasta arhitectura pe verticala, cu magazine la parter, ateliere si servicii pentru satisfacerea nevoilor populatiei, orasului Pucioasa i s-a dat nota citadina in detrimentrul celei de statiune balneoclimaterica.

Localitatea mult cautata in perioada interbelica s-a bucurat de un statut cultural deosebit, cu un invatamant de stat organizat inca din 1838 - 1839, o scoala de fete din 1885, un gimnaziu care a functionat intr-o comuna (1925-1938), dand un numar de 179 absolventi, un liceu care poarta numele diplomatului de talie europeana, Nicolae Titulescu, al carui semicentenar s-a sarbatorit in anul 1995 si un grup scolar industrial.

Pucioasa a dobandit repede un renume prin baile sale, devenind o cocheta si linistita statiune ce ofera impletirea refacerii sanatatii cu odihna activa.