Saliste

Saliste sau Salistea Sibiului este o localitate care a emanat secole de civilizatie in randul taranilor si a satelor din jur.

Atestarea documentara a Salistei dateaza din sec. XIV, anul 1366.

S-a dezvoltat economic si cultural ca o puternica comunitate spre care gravitau asezarile din jur, cuprinse in Ardealul de granita, zona denumita Marginimea Sibiului.
Indeletnicirea principala a localnicilor a fost si este si azi oieritul.

Este situata in centrul Romaniei, in sudul Transilvaniei, in ineriorul arcului montan format de Muntii Fagaras si Cibin.

Octavian Goga numea Salistea Salonul Ardealului, iar Nicolae Iorga o caracteriza astfel: Salistea cu desavarsire romaneasca e una din cele mai frumoase infatisari ale poporului nostru de la tara.

Un obiectiv turistic important il constituie Expozitia permanenta de sculptura de la "Poiana soarelui" (locul numit Santa Crucii) sunt expuse opera de arta contemporana realizate de artisti din intreaga tara, participanti la editiile Taberei nationale de sculptura in lemn, organizate de forurile culturale sibiene cu sprijinul primariei din Saliste cu incepere din anul 1981.

Date istorice:
Desi cu mult mai veche, prima atestare documentara a localitaþii dateaza din 1354 (Nogfalu), apoi din 1383 cu denumirea Magna Villa Valachiealis, adica Marele sat al Romanilor.
Anterior facea parte din satele apartinatoare cetatii Salgo (1322).

A facut parte din Ducatul Amlasului, stapanit, incepand de la Vlaicu Voda si Mircea cel Batran, de domnii Tarii Romanesti.

De la 1469 devine scaun filial arondat administrativ Universitatii sasesti pana la desfiintarea ei in 1876.

Inceputurile de natura feudala asupra locuitorilor romani din scaunul Saliste a condus la numeroase conflicte si revolte impotriva patriciatului sasesc din Sibiu.

Salistea a fost unul din centrele rezistentei romanilor ortodoxi fata de Unirea cu Roma, initiata de habsburgi in 1700.

Oprea Miclaus din Saliste, sanctificat de biserica ortodoxa romana, preotul Ioan din Gales, preotul Moise Macinic din Sibiel au fost in fruntea acestor miscari, ultimii doi murind in temnita din Viena pentru credinta lor.

Salistenii au participat activ la revolutia de la 1848 - 1849, la Miscarea Memorandista precum si la toate manifestarile nationale ce au condus la Unirea Transilvaniei cu Romania la 1 Decembrie 1918.

In secolele XVIII - XIX, Salistea devine un important centru mestesugaresc, comercial si cultural al Marginimii.

Scoala sa este atestata documentar inca din 1616.

In Saliste exista o bogata traditie a societatii civile cu radacini in istorie.

In ultimele decenii ale secolului al XIX-lea si la inceputul secolului XX se infiinteaza aici un despartamant al ASTREI, Reuniunea meseriasilor (1882), Reuniunea pompierilor (1882), Reuniunea de cantari (1883), Reuniunile femeilor, a junilor, a studentilor, economilor, societati de lectura, s.a.