Pe taramurile fagarasane, in Sambata de Sus isi deschide portile Manastirea Brancoveanu.
Ctitoria brancoveneana se afla si astazi la fel ca si odinioara sub inalte pridvoare de piatra ale Muntilor Fagaras, acolo unde lantul montan se intrerupe formand o uriasa poarta de trecere catre “fratii de dincolo de munti”.
De fapt, Manastirea Brancoveanu este amplasata pe teritoriul localitatilor Sambata de Sus si Dragus, judetul Brasov.
Originile manastirii sunt incerte… cu toate ca s-au gasit dovezi legate de vornicul Ivascu (proprietar al mosiei din Sambata de Sus) in a doua jumatate a sec. al XVI-lea. Se considera ca manastirea ar fi mult mai veche decat se credea; s-au descoperit dovezi concrete de la inceputul sec. XVII.
Cam de prin anul 1686, vechea biserica construita (probabil din lemn) a fost refacuta din piatra si caramida de domnitorul Constantin Brancoveanu, mentionand in scrierile ca fiind unul dintre ctitorii manastirii de la sambata de Sus.
Din cauza inscriptiei vechi din vremea lui Constantin Brancoveanu a disparut/nu se cunoaste prea bine anul ctitoriei, ceea ce a dat nastere la mai multe supozitii. Astfel, in lipsa inscriptiei originale, data constructiei manastirii poate fi dedusa de pe o insemnare facuta pe un Triod, tiparit la Buzau in 1701, unde se specifica: “Acest Triod ni s-a dat de pomana de maria sa voda Io Constantin B. Brancoveanu voevod manastirii din satul mariei sale de la Sambata de Sus, valeat 7209 (=1701)“. Este o data certa, contemporana cu epoca in care s-a construit manastirea.
La sfarsitul secolului al XVII-lea Transilvania abia scapase de atacurile repetate ale principilor calvini, atacuri ce au continuat insa asupra punctului principal de rezistenta — credinta ortodoxa — urmarind-se de fapt, deznationalizarea romanilor.
Pentru intarirea si salvarea Ortodoxiei de noul pericol, cel al catolicizarii, aparut prin trecerea Transilvaniei sub stapanirea Habsburgilor (1683), domnitorul Constantin Brancoveanu a transformat si reorganizat vechea manastire ortodoxa de la Sambata de Sus, cu calugari sihastri, intr-o manastire mai mare cu viata de obste (calugari care traiesc, muncesc si se roaga impreuna), spre a da marturie in timp despre unitatea de neam si credinta a romanilor de pe ambele versante ale Carpatilor.
La 5 iulie 1701, Brancoveanu asigura pe brasoveni ca, in urma demersurilor facute pe langa Curtea din Viena, a fost anuntat ca episcopul Atanasie nu are voie imparateasca sa faca sila oamenilor pentru a trece la unire.
Dupa aceea, voievodul martir, infiinteaza la manastire o scoala de gramatici, un atelier de pictura in fresca si o mica tipografie pe care le instaleaza in noua incinta, dupa modelul brancovenesc folosit in toate ctitoriile domnesti.
Manastirea a avut din pacate aceeasi soarta ca si cea a ctitorului ei. La sfarsitul secolului al XVII-lea, in urma infrangerii turcilor sub zidurile Vienei (1683) si intrarii Transilvaniei sub “protectoratul “ Austriei (9 mai 1688), inceta in Transilvania pericolul reprezentat pana atunci de conducerea calvina. Insa o noua furtuna urma sa se abata cu furie asupra romanilor ortodocsi: catolicizarea. Noua stapanire catolica a Transilvaniei a inceput, imediat dupa preluarea puterii, incercarile de atragere a populatiei romanesti ortodoxe majoritare la catolicism. Schimbarea credintei stramosesti a romanilor ar fi condus usor si la pierderea identitatii lor nationale.
Intre anii 1698-1701 s-a incercat catolicizarea intregii Biserici Ortodoxe Transilvanene prin uniatism. Romanii din Transilvania erau la acea ora doar tolerati in propria lor tara. Nu li se recunostea legal existenta, nici ca neam nici ca natiune.
Pentru a-i atrage la unirea cu Roma, conducatorii catolici de atunci le-au fagaduit romanilor ce urmau sa se uneasca cu Roma drepturi egale cu ale populatiei de religie catolica.
Unii dintre preotii si credinciosii romani, dorind sa scape de saracie, si fagaduindu-li-se totodata si posibilitatea de a-si pastra dupa unire cultul, calendarul, precum si toate datinile lor neschimbate, au acceptat unirea cu Biserica Romei. In acest fel a aparut in Transilvania Biserica Greco-Catolica.
Manastirea Sambata de Sus a fost crutata de distrugere la 1761, foarte probabil la interventia familiei Brancoveanu, proprietara mosiei si satului Sambata.
Ramasa singura manastire ortodoxa din Tara Fagarasului, prestigiul ctitoriei brancovenesti a crescut si mai mult. Dupa cum marturisea episcopul unit Atanasie Rednic dupa vizita sa la manastire, la 24 ianuarie 1768, intreaga Tara Oltului asculta pe calugarii din manastirea de aici.
Inainte de 1889 manastirea a fost vizitata de fostul vicar mitropolitan Ilarion Puscariu, un pasionat cercetator al trecutului Tarii Fagarasului, care gasea asezamantul ascuns de padurea de pe campul din Lunca Oltului.
Biserica manastirii, precum se prezinta, este conservata mai intreaga si numai la intrare si la altariu este boltitura de sus sparta, iara partea de mijloc, din care se ridica in forma de cupola turnul bisericii, este mai bine conservata. […] Pridvorul si tinda sint de tot mici. Partea din mijloc si cupola poarta semne invederate despre un stil ingrijit arhitectonic.
In altar se vede bine locul de proscomidie, unde sint numele ctitorilor de pomenit. Inauntru si in afara, biserica)este zugravita frumos de sus pana jos, iar in altar sunt arhanghelii zugraviti in marime naturala in culori vii, desen regulat si cu aureole in aur stralucitor atat de gros incat se poate rade de pe parete.
Biserica intreaga nu este un edificiu mare, dar proportionat si de mult gust. Lungimea bisericii este de 18 metri, inaltimea cupolei din fundament si pana sus asemenea; latimea e de 6 metri.
In jurul bisericii se afla la data cand a fost vizitata de Ioan Turcu o poiana frumoasa, precum si o casa de locuit pentru servitorii domeniului. Imprejurul bisericutei se vad si cateva morminte ale calugarilor de odinioara.
Pe peretii bisericii ruinate, numerosi vizitatori isi zgariasera numele (dupa un obicei salbatic). Tinand seama ca cel mai vechi an insemnat pe perete era 1812, Turcu considera ca biserica a fost parasita inainte de acest an, fiind, cum se zice, atacata si daramata de oameni rai.
In prezent obstea manastirii numara in jur de 40 vietuitori, fiind condusa de parintele staret Arhimandrit Ilarion Urs.
Muzeul Manastirii Brancoveanu curpinde: Colectia de carte veche, Colectia de icoane, Colectia de vesminte litugice, colectia de obiecte de cult, colectia de manuscrise si documente, colectia numismatica si de medalii si colectia etnografica si de arta populara.
Acces
De pe DN1 Brasov-Sibiu (Fagaras spre Avrig – 11 km), din comuna Voila satul sambata de Jos, spre stanga pe DJ prin localitatea Sambata de Sus 15 km sau din orasul Victoria pe DF (drum forestier) de la Baza versantului nordic al muntilor Fagaras – 10 km.
Date de contact:
Tel: 0726348464
Fax: 0372-871088
E-mail: manastirea_brancoveanu@yahoo.com
Mii de oferte de vacanță publicate de agențiile de turism partenere:
Povestiri și poze din cele mai vizitate destinatii din lume:
Nu sunteți logat