Slatina

In perioada imediat urmatoare primului razboi mondial s-a constituit in orasul Slatina un Comitet organizatoric pentru infiintarea Muzeului Judetului Olt. Obiecte si documente colectate cu ajutorul unor intelectuali pasionati si proprietari amatori au fost depozitate in mai multe locatii: Palatul Administrativ, Primaria Orasului, Biblioteca Liceului "Radu Greceanu" si cea a Scolii Primare de Baieti nr. 1 Ionascu.

O contributie esentiala la infiintarea acestui asezamant cultural a avut-o avocatul Ion I. Florescu, presedintele executiv al Comitetului de initiativa, care a colectionat in casa sa multe din obiectele ce vor intra in patrimoniul muzeal slatinean.

Printre cei care s-au distins in actiunea de colectionare a pieselor muzeale amintim pe avocatul Ion Letu si pe prof. Paul I. Dicu. Nicolae Iorga insusi a indemnat pe locuitorii acestor meleaguri "sa indrume pe cine are hartii sa le depue la liceu pentru un muzeu al Oltului".

In anul 1930, Ioan Ionascu, directorul Scolii Normale "Preda Buzescu" din Slatina - unul dintre discipolii profesorului Nicolae Iorga - adresa un apel emotionant "tuturor intelectualilor si iubitorilor de lamurire a trecutului oltenesc" prin care solicita punerea la dispozitie a "orice act vechi, mai dinainte de 1800 – precum si orice alta marturie mai veche" in vederea tiparirii lucrarii "Documente si inscriptii din tinutul Oltului" si sustinea ideea infiintarii unui muzeu etnografic pe langa Scoala Normala de Baieti, asezamant "in care sa se adune toate obiectele caracteristice din viata de demult si de azi a locuitorilor olteni".

Ministerul Instructiunii Publice solicita "constituirea unui comitet si aranjarea muzeului etnografic".

Dintre obiectele considerate necesare constituirii patrimoniul acestui muzeu erau mentionate: "Icoane vechi pe lemn, sticla si chiar hartie. Autografe de ale oamenilor nostri care au avut vreo insemnatate – fie in miscarea politica, fie in cea literara, hrisoave si tiparituri vechi.

Medalii, monede vechi, arme vechi, buciume si tot ce a apartinut ostirei noastre in trecut. Costume nationale din regiunea D-vs., resturi de tesaturi din care sa se vada frumusetea motivelor noastre nationale, traiste, briie, chimire si pieptare cu cusaturi deosebite si vechi. Ceramica, olarie veche smaltuita si decorata cu smalturi. Sculpturi si cioplituri in lemn: furci, bite, cuiere, tronuri, lavite, scaune , coroane, cornuri de vanatoare etc.

La 25 mai 1951, Comitetul pentru Asezamintele Culturale, respectiv Serviciul Muzee si Monumente aducea la cunostinta Sectiei Culturale a Sfatului Popular al Raionului Arges faptul ca " directorul Muzeului Olteniei, Nicolaescu Plopsor a fost delegat sa cerceteze la fata locului situatia colectiilor cat si a infiintarii unui muzeu in orasul Slatina."

Planul de Organizare a Muzeului Raionului Slatina, regiunea Arges, elaborat de prof. Ion Morosanu, la 13 august 1951, mentioneaza existenta unei dispozitii a Comitetului pentru Asezamintele Culturale de pe langa Consiliul de Ministri transmisa prin adresa nr. 12310 din 11 iulie 1951 Comitetului Executiv al Sfatului Popular Raional Slatina ce poate fi considerata esentiala demersurilor de infiintare a muzeului din Slatina.

Printr-o alta adresa a forului susmentionat, datata 21 septembrie 1951, se mentiona ca prof. Ion Morosanu a fost delegat "in vederea achizitionarii de materiale si organizarea muzeului din Slatina".

La 11 noiembrie 1953 Sectiunea Culturala a Sfatului Popular al Regiunii Pitesti informa Sfatul Popular Raional Slatina despre aprobarea de catre Ministerul Finantelor" a doua posturi, un ghid si un ingrijitor".

In pofida tuturor eforturilor, muzeul s-a deschis oficial abia in anul 1952 prin eforturile prof. Ion N. Morosanu.