Sulina

Intrand pe canalul Sulina si apropiindu-te de gura bratului, se vede un oras ce pare nesfarsit, fiindca intinderea lui, care este de aproximativ 3 km, o are numai in sensul lungimii, iar latimea maxima este de 500 m. Mlastinile si terenurile inundabile il opresc sa se dezvolte si in latime.

Acest placut oras este Sulina (al 5-lea oras al judetului Tulcea), situat in Delta Dunarii, pe ambele maluri ale Canalului Sulina (unul din cele trei brate de varsare ale Dunarii, la o distanta de aproximativ 1 km de litoralul Marii Negre).

La capitolul "istorie nescrisa" exista supozitia cum ca Sulina ar exista de prin sec. VI – VII inainte de Hristos, odata cu aparitia primelor colonii pe malul Pontului Euxin. Asadar, de aproximativ 2700 de ani vechime, ceea ce ar plasa Sulina intre cele mai vechi asezari din tara, cu varsta matusalemica.
    
Ceva mai sigur este ca aproape 1000 de ani mai tarziu, aici era granita dunareana a Imperiului Roman, destramat la 476 e.n. Daca galerele Romei ancorau in portul Sulina (ceea ce este foarte plauzibil) ar insemna ca Sulina sa aiba "doar" 1700 de ani vechime.

La capitolul "istorie scrisa", documentele ni-l prezinta incepand cu perioada bizantina, prima mentiune datorandu-i-se lui Constantin Porphyrogenetul care, in lucrarea sa "De Administrando Imperii", il pomeneste cu numele de Solina.

Cele mai multe stiri despre viata localitatii Sulina incep sa apara din sec. XVIII, cand turcii incep sa aleaga drumul apei pana la Constantinopol, trecand pe bratul Sulina (singurul navigabil la acea vreme).

Cu timpul, gurile Dunarii marindu-se, orasul a inceput sa decada, astfel incat prin anul 1853 nu numara mai mult de 1000 de locuitori, in cea mai mare parte ionieni, greci si maltezi. Cateva baraci din lemn sau simple colibe din trestie ridicate pe plaja, serveau drept adapost acestor aventurieri, a caror ocupatie consta in a-i prada pe nefericitii capitani de vase, nevoiti fata obstacolele pe care le aveau de intampinat in acel punct, sa recurga la serviciile lor.