Tulcea

In centrul orasului, la intersectia strazilor: Frumoasa, Babadag si Progresului, vis-a-vis de Muzeul "Delta Dunarii", se afla Biserica Sf. Nicolae, catedrala orasului Tulcea. Este o constructie monumentala, in stil bizantin si in forma de cruce, care domina prin maretie imprejurimile, iar in zilele de sarbatoare existenta i se face cunoscuta pana la mari departari prin sunetul deosebit de melodios al vestitelor sale clopote, turnate in Bavaria la 1882.

De peste 140 de ani, Biserica Sf. Nicolae este martora tuturor ca aici, pe meleagurile dobrogene, romanii au fost in numar mare, iar intre nationalitatile conlocuitoare " element predominant.

La o data care nu se cunoaste, dar anterioara cu mult anului 1862, in actuala curte a bisericii, pe locul unde exista azi un monument comemorativ care indica locul Sfintei Mese, a fost ridicata de catre credinciosii romani refugiati din satul Bestepe, localitate sateasca infloritoare astazi, situata la la aproximativ 25 Km rasarit de Tulcea.

Din cauza deselor incursiuni facute de bande de raufacatori basibuzuci si intr-o administratie otomana descompusa, dinaintea anilor independentei noastre nationale 1877 crestinii romani din satul amintit si-au parasit plaiurile natale si, pentru o mai buna siguranta, s-au stabilit in Tulcea, orasel cu o viata economica si administrativa mai organizata, care le garanta noilor veniti mai multa siguranta si prosperitate.

Pentru inceput, biserica Sfantul Nicolae a fost modest inzestrata cu obiecte de cult luate din vechea bisericuta care, in 1877 a si fost daramata imediat de un grup de credinciosi, chiar in timpul cand se oficia slujba cea noua. Ctitori ai acestei frumoase catedrale sunt, fara indoiala, mai intai toti credinciosii crestini romani, insufletiti si condusi de preotul lor de atunci Dimitrie Luca, ajutat de epitropii Vasile Nedelcu Gasca, Manolache Sandu, si Maistrul Gheorghe P. Livdidi.

Numele lor, spre eterna pomenire, a fost incrustat in piatra, pe frontispiciul bisericii, la o inaltime de aproximativ 15 m, ca o permanenta strigare si indemn la fapte vrednice de urmat si de pomenire.

Deschiderea bisericii noi si oficierea serviciului in limba stramoseasca a fost dorinta cea mai arzatoare a populatiei romane si aceasta dorinta a fost dusa la indeplinire prin gestul plin de curaj si demn de toata lauda, al mitropolitului grec Nichifor al Dobrogei.

Biserica, cand a intrat definitiv in stapanirea romanilor, era inca destul de saraca, nepictata si necesita inca foarte multe imbunatatiri. Aceste imbunatatiri priveau, in special, mobilierul in frunte cu catapeteasma, pictura, odoare sfinte, odajdii, in exterior, imprejmuire, etc. In anul 1878, Dobrogea este incorporata definitiv la Patria Mama. Cu acest prilej, Biserica Sf. Nicolae din Tulcea este vizitata de mai multi ministri carora li se aduce la cunostinta, de catre credinciosii bisericii, nevoile materiale ale acesteia.

Prin anul 1897, preot paroh fiind N. Gheorghiu, i s-au facut Bisericii Sf. Nicolae, reparatii radicale, de catre guvernul roman, prezidat de Dimitrie Sturza si continuat de guvernul G. Cantacuzino. Suma cheltuita cu acest prilej a fost de 63.000 lei investita in urmatoarele lucrari: invelitul cu tabla, reparatia peretilor in interior si zugravitul lor cu chipuri de sfinti.

Tot in cazul repararatiei ce i s-a facut in anul 1897 au mai fost executate catapeteasma, din lemn de stejar, doua iconostase mici, doua strane pentru cantareti, tot din stejar, si strana pentru credinciosi, cu 46 de locuri, de asemenea lemn de stejar.

Din enumerarea acestor obiecte, insemnarea preotului Zaharia Popescu pare sa fi omis amvonul, care este tot din stejar si poarta, intru totul, toate caracteristicile obiectelor descrise mai sus.
Pardoseala toata este executata din mozaic. Icoanele Catapetesmei au fost lucrate de catre pictorul profesor D. Marinescu din Bucuresti, care a executat intreaga lucrare intre anii 1905-1906.