Vaslui

Ctitorita in anul 1490 de catre Stefan cel Mare ca paraclis al curtii domnesti, pe locul unei biserici mai vechi din secolul al XIV-lea. Potrivit marturiilor calatorilor straini, in secolul al XVII-lea, lacasul era pictat la interior si exterior, in tehnica fresca.

Impresionante erau scenele "Judecata de Apoi", de deasupra portalului, si "Iisus Pantocrator" de pe cupola din naos. A fost reconstruita, pastrandu-se planul, in 1820, de catre Maria Cantacuzino, vaduva fostului mare logofat Costache Ghica (1745-1818), proprietar al targului Vaslui. In 1894, Grigore Ioanid impodobeste interiorul cu pictura murala. Infatisarea de astazi se datoreaza lucrarilor de restaurare din 1913-1930.

Desi transfigurata de interventii moderne, biserica ramane un monument reprezentativ al arhitecturii din epoca lui Stefan cel Mare, datorita particularitatii pronaosului supralargit, solutie preluata ca model in construirea bisericilor de oras din vremea marelui voievod.

De plan triconc, intrare vest, zidita din piatra si caramida, acoperis tip sarpanta si invelitoare din tigla, initial sindrila. Plastica decorativa a fatadelor este realizata din arcaturi oarbe si ocnite de piatra si caramida aparenta, discuri din ceramica smaltuita (ornamentate cu motivul solar, stema dezvoltata a Moldovei, animale fantastice), elemente de piatra profilata in stil gotic (soclu, contraforturi, cornisa, ancadramente cu deschideri in arc frant, ogival si dreptunghiulare, cele din urma marcate de ciubuce rotunjite si in cruce). Pe fatada de vest se pastreaza pisania in limba slavona, daltuita in piatra in anul 1490.

Daca planimetria si aspectul exterior ne ofera imaginea unui monument din epoca lui Stefan cel Mare, spatiul interior apartine secolului al XIX-lea, neoclasic. Sistemul de boltire, sprijinit pe arcuri dublou si stalpi, este alcatuit dintr-o bolta semicilindrica pe pronaos si cafas, bolta cu penetratii pe naos, semicalote pe altar si absidele laterale. Proscomidiarul si diaconiconul sunt adancite in zidarie, sub forma de nise.

Biserica detine bunuri de cult din sec. XVIII-XIX (icoane, argintarie si carti religioase), precum si iconostasul, ulei pe lemn, sec. XIX.