Arbanasi

De la manastirea Sf Dimitrie Basarabov catre Veliko Tarnovo se poate vizita si va recommend Podul Belenski ce a fost construit intre anii 1865 si 1867, de catre inginerul bulgar Kolyu Ficeto, avand o lungime de 276 metri. Stilul renascentist l-a facut celebru de-a lungul timpului, fiind singurul astfel de pod de pe teritoriul Bulgariei. Podul cu arcade de piatra de la Byala a fost decorat cu basoreliefuri cu animale, fiind adeseori asemanat cu Podul din Cordoba ori cu Ponte Vecchio din Florenta, inima renasterii italiene.
Imediat dupa pod, tot mergand spre Plevna, pe partea dreapta se poate vedea padurea de pe dealuri, defrisata in forma numarului 1300. Acest decor silvic s-a nascut in anul 1932, atunci cand Bulgaria a sarbatorit 1300 de ani de la fondarea Bulgariei Mari, din anul 632.
Byala este un oras linistit, pitoresc, cu o populatie de doar 10.000 locuitori
Un loc deosebit langa Veliko Turnovo este pitorescul sat Arbanassi cu casele sale din piatra. Satul Arbanassi a fost fondat in secolul XV de catre crestinii veniti aici din sud-vestul Peninsulei Balcanice.
In secolele XVII - XVIII Arbanasii devine un important centru comercial. Majoritatea populatiei acestui sat era implicata in activitati de comert international. In aceasta perioada in sat erau aproximativ 1000 de case. Existau relatii comerciale cu Italia, Austro-Ungaria, Rusia, Transilvania si India. Orasele transilvanene Brasov, Sibiu si Cluj in care existau companii grecesti, reprezentau un punct de atractie deosebit pentru populatia din Arbanassi. De exemplu in 1639 Evstati Plachko din Arbanassi a fost numit seful unei reprezentante comerciale din Sibiu; in 1644 Zotos Mikokiridis, tot din Arbanassi, devine seful aceleasi companii. In 1696 satul Arbanassi a fost reprezentat in Brasov de catre Georgi Buzutsi. Oamenii de afaceri din Arbanassi au participat activ la tranzactiile comerciale intre diverse orase din Europa si Tzarigrad, oras cunoscut acum sub numele de Istanbul. Printre altele Arbanassi era principalul furnizor de unt si seu pentru Tzarigrad. Dar Arbanassi nu s-a distins numai prin activitati comerciale ci si prin realizari culturale. Astfel la inceputul secolului XVII s-au construit multe manastiri si scoli iar in 1779 a fost deschisa in Arbanassi prima scoala greceasca din Bulgaria. Statutul special al satului precum si prosperitatea sa nu au scapat atentiei Patriarhiei din Tzarigrad (Istanbul). Astfel in anul 1642 Patriarhul Partenius din Tzarigrad a declarat satul ca fiind direct sub controlul Patriarhiei. Populatia a fost exceptata de la plata taxelor catre Biserica, contribuind numai cu o suma modica. Rezultatul a fost o puternica dezvoltare a constructiei de biserici in sat. In anii ce au urmat, Biserica nu si-a schimbat politica sa referitoare la Arbanassi. Satul a fost adesea vizitat de figuri proeminente ale Bisericii Ortodoxe: Neophit din Edirne, Nectarius din Ierusalim, Dossiteus din Ierusalim. Au existat in permanenta in Arbanassi, reprezentanti de la manastirile importante din Sinai, Ierusalim si Muntele Athos. Toate acestea au stimulat si condus si la dezvoltarea artei religioase. Arbanassi a suferit un teribil sfarsit in anul 1798 cand a fost atacat si jefuit de catre banditi. Astazi Arbanassi va asteapta pentru a descoperi atmosfera sa incantatoare, frumoasele biserici si case din piatra, stradutele, si ospitalitatea pensiunilor noastre.
Recomand sa mancati aici in unul din cele mai bune restaurante pe care le-am vazut in viata mea desi stiu ca poate parea greu de crezut asta dar este exact cum zic (va garantez), restaurantul si terasa Hotelului Izvora 2.

Marturisesc ca pana sa vizitez acest oras, nu am fost fan Bulgaria.
Ba chiar vecinii, cunostintele, colegii, incepuse sa ma agaseze cu Albena, Nisipurile de Aur sau revelioane petrecute in nu stiu care localitate din Bulgaria.
Poate inchistat de prejudecati, poate influentat de mass media, cu nenumarate referiri la racketii bulgari, sau politisti corupti ce te pandesc pitulati in tufisuri, nu-mi propusesem niciodata sa vizitez Bulgaria.
Pana cand sarpele Evei, m-a "pacalit" si mi-am aruncat o privire spre destinatii Bulgaria. Asa am descoperit orasul Veliko Tarnovo.
Numit "orasul tarilor" "a treia Roma" sau "al doilea Constantinopol", Veliko Tarnovo a cunoscut o dezvoltare de amploare in perioada celui de al doilea Tarat Bulgar, condus succesiv de fratii Asan (Asen).
Orasul, pastreaza in multe puncte ale centrului vechi, obiective ale caror carecteristici constructive sunt la fel ca in perioada medievala.
Faptul ca vecinii nostrii, au reusit in ultimii ani sa reconstituie unele obiective care sa redea aspectul lor medieval, este de laudat si merita respectul nostru.
Spre deosebire de noi, care nu am stiut sa ne protejam patrimoniul istoric. Am lasat si lasam in continuare obiective istorice de mare insemnatate, sa se degradeze. Si ma refer aici nu numai la cele din perioada comunista, ci si la cele de dupa anii 90.
Ascultam la stiri, cum mostenitorii, lasa dinadins sa se distruga cladirea revendecata si castigata in instanta dupa multe si lungi procese, ca sa poata sa vanda terenul pe care este construit obiectivul respectiv.
Cand intri in Veliko Tarnovo, ai senzatia ca intri intr-o alta epoca a istoriei. Case vechi de sute de ani, suspendate deasupra raului Yantra, (unele parasite), strazi inguste pavate cu piatra si case cu o infatisare saracacioasa, toate acestea te duc cu gandul in trecut si iti lasa o impresie deosebita.
Desi orasul nu este prea mare si il poti vizita intr-o zi, sunt multe locuri unde te poti simti bine, avand in vedere si faptul ca distanta de la Bucuresti nu este prea mare.
Si apoi, am observat ca preturile sunt mult mai mici fata de celelalte orase turistice pe care le-am vizitat, incepand de la inghetata si terminand cu o masa la restaurant sau o zi de cazare.{ Pentru amatorii de fotbal: aici s-a nascut Krassimir Balakov si a copilarit Trifan Ivanov}.
Ca sa vizitezi orasul Veliko Tarnovo in centru vechi, este destul de simplu. Incepand din dreptul hotelului Yantra, se merge drept inainte pe strada Stambolov, apoi in prelungire aceeasi strada se numeste Nezavisimost (Independentei) iar in centru nou strada se numeste Vasile Levski, pana la intersectia bulevardului Bulgaria cu ulitsa Grabovski.
Cladirile din centru vechi sunt construite pe deal, cumva in terase, unele chiar pe malul raului Yantra (incepand de la cca 30 metri de la cota raului).
Pana in capatul de vest al strazii Stambolov, avem trei strazi oarecum paralele (chiar si cu raul). Intai avem raul (cota zero), iar din dreapta malului urmeaza un rand de case, strada Gurco, alt rand de case, urmeaza strada Stambolov, apoi strada Rakovski si in dreapta alte case vechi medievale.
Noi am inceput vizita orasului chiar de la inceputul strazii Stambolov, undeva in dreptul statuii lui Nikola Piccolo, un iluminist bulgar din perioada renasterii Bulgariei.
Strada cu numele Nikola Piccolo duce chiar la poarta principala a castelului Taravet si pe aceasta strada am fost si noi cazati (hotel Rashev).
Am traversat strada Stambolov pana in dreptul hotelului Yantra si a strazii care duce la Ruse, apoi in dreapta am urcat pe niste scari si am ajuns in Strada Rakovski, fosta strada
Samodovska Charshia.
Este o strada veche cu aspect medieval, ingusta si pavata cu piatra. Se numea la inceput Strada Mestesugarilor , fiind locul unde satenii din Samovodene veneau sa-si vanda marfurile. Cu timpul ei si-au deschis ateliere, s-au stabilit in oras si locul a devenit un important centru comercial.
Strada a fost restaurata in anii 80, pastrand prin aspectul sau atmosfera renasterii bulgare.
Este intesata de mici ateliere mestesugaresti, magazine, patiserii, cafenele, loc unde se pot servi diferite produse specifice perioadei trecute, cafea turceasca la nisip, baclavale, halva turceasca etc. In trecut pe aceasta strada erau foarte multe hanuri, din care s-a pastrat unul singur numit
Hanul Hadji Nikoli.
Hanul are un restaurant de lux, o frumoasa gradina de vara si un mic muzeu de arta. Construit la comanda unui negustor bogat Hadji Nikoli intre anii 1858-1862, hanul a fost restaurat partial si folosit ca muzeu etnografic in anii 60-70. In 2005 incepe marea restaurare, terminata in 2010 cand s-a deschis din nou pentru public.
Dupa ce parcurgem strada Rakovski si lasam in capatul de vest o frumoasa terasa, coboram din nou in strada Stambolov, mergem in continuare si ajungem in zona magazinelor de imbracaminte, incaltaminte, sport etc. Tot in zona gasim pe dreapta si o casa de schimb valutar (schimba si lei) iar pe stanga o banca.
Mai departe pe stanga avem Posta Centrala, iar mai inainte tot pe stanga un parculet cochet cu brazi si flori, ce are in centru un monument statuar numit,
Mama (Maika) Bulgaria.
Este un monument ridicat in memoria celor cazuti in razboaiele sarbo-bulgare, razboaiele balcanice si primul razboi mondial.
De jur imprejur sunt statui cu soldati, iar in varful statuii o femeie simbolizand Mama Bulgaria, cu un steag intr-o mana si o cununa de lauri in cealalta, simbolizand gloria. Mergand ma departe ,pe partea dreapta aflam,
Teatrul Dramatic.
Este o cladire frumoasa cu trepte mari la strada,unde am vazut multi tineri asezati sa se odihneasca. Tot in zona teatrului sunt niste tasnitori cu apa potabila, foarte rece. Am baut apa de aici si in iunie si in iulie si apa era la fel de rece (aproape la fel de rece si de buna ca cea de izvor). La capatul strazii am vizitat piata orasului,
Pazari Veliko Tarnovo
Este o piata agroalimentara foarte bine aprovizionata si cu preturi mai mici ca in pietele noastre. Sub piata am intrat intr-un supermarket, de unde ne-am aprovizionat cu cate ceva si am comparat unele preturi... Ne-am intors pe niste strazi oarecum paralele cu strada pe care am venit si am intrat intr-un frumos parc,
Marno Pole sau Parcul Central.
Este un parc de agrement pentru locuitorii orasului, cu multe alei curate, fantani arteziene cu jocuri de lumini (seara se vede foarte frumos), multe banci pentru odihna, multi copii cu role si biciclete.
Mi-a atras atentia ca in parc lumea era ordonata, civilizata, fara tipete inutile din partea copiilor si curatenie exemplara.
Dupa ce am admirat frumusetea parcului, ne-am retras la o terasa in stanga parcului, unde am servit masa intr-un cadru natural si la niste preturi convenabile (pizza 3 euro, berea 1 euro, inghetata asortata 1,5 euro). De aici am luat-o paralel cu strada principala (pe care venisem) pe strada Stambolyski, apoi pe podul de lemn cu acelasi nume am ajuns la,
Monumentul fratilor Asan (Asen).
Este un monument inchinat in memoria celor patru tari sub conducerea carora s-a infaptuit al doilea Tarat Bulgar. Istoria acestor tari este una deosebit de captivanta si ofera o sumedenie de date, desi exista controverse cu privire la originea tarilor, la denumirea taratului si al perioadei de existenta.
Istoricii nostri sustin ca fratii Asan (Asen) sunt de origine vlaha si taratul s-a numit Taratul Romano-Bulgar (1185-1258), iar istoricii bulgari sustin Taratul Bulgar de la 1185 si pana la 1393, cand a fost cucerit de turci.
Indiferent cine are dreptate, fratii Asan (Asen) au avut un rol deosebit in dezvoltarea Bulgariei si in evolutia Imperiului Bizantin. Langa monument se afla o cladire medievala ce gazduieste un muzeu de arta, iar apoi pe o alee frumoasa strajuita de copaci, pe langa rau se ajunge in
Parcul Sveta Gora.
Dupa ce am vizitat parcul am luat-o inapoi pe podul de lemn, apoi in dreapta pe strada Hadzhi Dimitar si am intrat pe
Strada Gurco.
Din cate am aflat este cea mai veche strada in stil medieval, care s-a pastrat pana astazi (inclusiv unele case). Strada poarta numele generalului rus sub conducerea caruia a fost eliberat orasul Veliko de sub imperiul otoman in 1877. La inceput de strada pe stanga se afla un han vechi cu restaurant la parter (Taverna Gurco) ornat cu multe flori la intrare. De-a lungul strazii, case cocotate pe stanci, cu trepte de acces din piatra, iar aproape de capat o casa
Casa lui Serakfin.
Este o casa veche construita in secolele XVII-XIX si adaposteste un muzeu etnografic. Pe niste scari din piatra si apoi pe o ulita ingusta in panta,cu multe pisici (foarte sperioase, nu ca cele din Cipru) am iesit in strada Stambolov si de aici la hotel.
A fost prima zi a sejurului in Veliko Tranovo. A urmat a doua zi partea care mi-a placut cel mai mult si anume vizita la cetatea tarilor.
Cetatea Tarevet (Tsaravetz)
Chiar cu riscul de a repeta ce s-a mai scris despre aceasta cetate, am sa relatez si eu ce am aflat si vazut, pentru ca doar sunt din comunitatea TURISTIK :D Cetatea este locul unde au locuit tarii Bulgariei impreuna cu alaiul de servitori, in timpul celui de al doilea Tarat Bulgar.
Cu o istorie foarte veche, cetatea a fost transformata si intarita din temelii de cei trei frati Asan, Petru (Petar), Asen si Kaloyan. Cetatea ridicata pe o colina inalta, este inconjurata de raul Yantra si are trei intrari, metereze de aparare si creneluri de tragere.
Intrarea principala se face din prelungirea strazii Nikola Piccolo. Imediat dupa poarta de intrare, exista un teatru de papusi, la care se explica istoria castelului in mai multe limbi (inclusiv romana).
In partea dreapta sus, pe un colt de cetate, se afla locul unde erau aruncati tradatorii si prizonierii in raul Yantra. La cea mai inalta cota se afla Catedrala Patriarhiei , cu picturi murale in stil modernist si turnul unde Kaloyan l-a tinut prizonier pe Balduin I imparatul Bizantului (unde a si murit). In stanga catedralei se afla ruinele Palatului Regal.
Un pic mai jos, in dreapta catedralei, este un mic local cu produse de patiserie, unde te poti odihni si servi o bere sau un suc.
Seara incepand cu orele 21, la castel, am vazut cel mai frumos spectacol de sunet si lumini din cate am vazut pana acum. Inainte de vizionare, aflasem ca spectacolul este compus (regizat) de bulgari, in cooperare cu un un inginer ceh si sunt putine de acest fel in lume.
Noi l-am vazut de pe digul de deasupra raului Yantra (langa hotel Rashev) in conditii deosebite. Inceperea spectacolului este anuntat prin dangate repetate de clopote din cetate.
Apoi se lumineaza cu lumina galbena toata circumferinta cetatii (zidurile), dupa care se schimba culoarea in verde, rosu, albastru (nu neaparat in aceasta ordine). Se lumineaza apoi portiuni din cetate in culori aprinse, meterezele, portile, palatul ,catedrala etc
Alte lumini se aprind pe rand cateva fractiuni de secunda din intunericul parcului, dand impresia unor bombe... Urmeaza o succesiune de aprinderi, stingeri de lumini, care creeaza niste umbre ce da impresia ca cineva umbla prin parc. Aceste umbre sunt insotite de tipete stridente. Se spune ca sunt tipetele fecioarelor, care au fost rapite in timpul asediului cetatii de catre otomani.
Spre final trei lasere foarte puternice brazdeaza cerul deasupra orasului. Apoi clopotele bat din nou si anunta sfarsitul spectacolului.

59 imagini in total la aceasta impresie