Sinaia

Care este probabilitatea ca o mănăstire seculară să fie întrecută în faimă de un schit de 7 ani, sau cât este de posibil ca un schit în vârf de munte să fie mai accesibil decât o biserică din mijlocul oraşului, ori ce posibilitate este ca un loc plin de sălbăticiuni să fie mai sigur ca un loc "domestic" !?!?!?
Şi fiindcă nu suntem la ora de "Probabilităţi Matematice" şi văd că v-am atras atenţia asupra acestui articol daţi-mi voie să vă spun că acest loc există şi îmi voi lua libertatea să vă vorbesc şi dumneavoastră despre el. aşa cum v-aţi dat seama din titlul articolului vă voi povesti acum despre Schitul Sfânta Ana din staţiunea Sinaia.
Poveste acestui schit de călugări, începe undeva acum mai bine de o jumătate de mileniu, mai exact în anul 1453, când va fi ridicat ca un mic paraclis pentru pustnicii din împrejurimi, care se adunau o dată pe săptămână la Sfânta Liturghie şi la împărtăşirea cu Sfintele Taine. A primit numele Sf. Ana poate şi pentru că există o asemănare de relief cu cel de la Schitul Sf. Ana din Muntele Athos, şi mulţi dintre vieţuitorii de acolo au părăsit Muntele după căderea Constantinopolului, purtând cu ei în suflet amintirea locaşurilor sfinte în care vieţuiseră până atunci. Totuşi vicisitudinile vremurilor au făcut ca schitul să fie părăsit şi acesta va intra în ruină şi uitare. Iată însă că în anul 1995 se va înălţa un nou schit în amintirea celui vechi. Astfel, cu binecuvântarea fericitului întru pomenire Părinte Patriarh Teoctist, numeroşi credincioşi din Sinaia şi din alte zone ale ţării au contribuit la zidirea noului Schit Sf. Ana, în apropierea stâncilor unde au vieţuit odinioară sihaştrii iubitori de linişte şi rugăciune. Greutăţile tranziţiei au făcut ca noul schit să fie terminat de abia după 13 ani, mai exact la 6 august 2008 iar slujba de sfinţire, fiind oficiată cu încredinţarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel de către PS Varsanufie Prahoveanul, pe atunci episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi.
Schitul are hramurile Sfinţii Părinţi Ioachim şi Ana (prăznuit la data de 9 septembrie), Sfântul Ioanichie cel Mare (prăznuit pe data de 9 noiembrie), Sfântul Iustin Martirul şi Filosoful (prăznuit vara la 1 iunie), aşa că aveţi mari şanse să ajungeţi aici chiar într-o zi de sărbătoare a schitului. Ca să ajungi aici la schit poţi lua telegondola sau telecabina din Sinaia până la Cota 1.400 şi de aici încă vreo câteva sute de metri până la schit, sau poţi merge cu autoturismul propriu până la poarta schitului, însă grupul nostru a ales cea mai sănătoasă alternativă şi anume mersul pe jos pe unul din traseele montane care duc aici la schit.
Într-adevăr drumul pe jos impune deplasarea în grup fiindcă te va speria chiar şi o capră neagră rătăcită şi mai speriată decât tine, iar numeroasele panouri de avertizare cu "Atenţie, zonă frecventată de urşi !", îţi va crea, cu siguranţă, un disconfort de deplasare, dar nouă nu aveam propriul nostru urs în grup (+ 120 Kg.) aşa că urşii s-au cam temut şi noi nu am văzut un altul. Un alt inconvenient al traseelor montane îl reprezintă numeroasele trasee de Montain Bike, trasee care deseori se intersectează sau sunt comune cu traseul de drumeţie, dar staţi liniştiţi, toţi bikerii sunt meseriaşi şi vor şti să vă evite.
Dacă mergeţi să vizitaţi Schitul Sfânta Ana după ce aţi vizitat Mânăstirea Sinaia să nu vă aşteptaţi să găsiţi aceleaşi spaţii de parcare vaste sau tarabe cu produse de artizanat şi suveniruri la poarta locaşului ortodox, fiindcă însăşi schitul şi chiliile sunt construcţii modeste care fascinează doar prin armonia cu natura şi nicidecum prin impetuozitate. Când eşti în grup drumul ţi se va părea mult mai uşor de parcurs iar natura o vei admira pe îndelete, peisajele de excepţie care se deschid privirii călătorului la fiecare pas. Nu neg că transportul pe cablu (telecabina şi telegondola), îţi oferă peisaje mult mai spectaculoase, dar mersul pe jos te face să le apreciezi mai mult de parcă le-ai alcătuit tu însuţi. În afară de avantajul evident al priveliştilor ce-ţi taie respiraţia, un alt avantaj (să-l numim aşa !), îl reprezintă lipsa cerşetorilor, pe care îi întâlniţi în locaşurile de cult cu o accesibilitate mai facilă şi care nu se obosesc ei să ajungă până aici pentru câţiva lei.
Aşa că revenind la primele rânduri ale articolului, vreau să spun că uşor uşor Schitul Sfânta Ana începe să detroneze celelalte atracţii turistice din Sinaia şi de pe Valea Prahovei, cu fiecare pelerin, material gazetăresc, acţiune ecologică sau click dat, chiar şi prezentul articol este unul din factorii care vor reuşi să facă din acest micuţ şi fascinant schit, acel obiectiv turistic căutat de pelerini, turişti, bikeri, montaniarzi şi mulţi alţii pe care nu am să-i mai înşir aici.
Închei acest articol lăsându-vă şi dumneavoastră invitaţia de a vizita Schitul Sfânta Ana primăvara, atunci când natura renaşte şi munţii se îmbracă în verde, vizitaţi Schitul Sfânta Ana vara când canicula marilor oraşe devine suportabilă la umbra codrilor, vizitaţi Schitul Sfânta Ana toamna atunci când ruginiul frunzelor pomilor va crea o simbioză cu verdele acelor de brad, vizitaţi Schitul Sfânta Ana iarna atunci când haina albă a zăpezii va îmbrăca toţi munţii creând un peisaj de poveste. Vizitaţi Schitul Sfânta Ana ORICÂND, faceţi o incursiune aici în acest loc mirific şi plin de linişte eu vă asigur de faptul că-mi veţi mulţumi, la întoarcere pentru recomandarea pe care v-am făcut-o !!!