Orasul Antic Efes
Orasul Antic Efes este o atractie turistica foarte importanta in Turcia si in lumea intreaga, fiind depasit doar de Pompei. Situl arheologic Efes se afla la 4 km de centrul localitatii Selçuk si doar 20% din sit a fost excavat.
Intemeierea orasului Efes este invaluita in legede care spun ca primii sositi au fost ori amazoanele, fie lelegienii, carienii sau ionienii. Se pare insa ca in secolul VI i.e.n. prosperitatea orasului Efes i-au atras pe lidieni, iar un secolu mai tarziu locul a fost invadat de persi. Acestia au fost succedati in secolul V de ionieni, asta pana la sosirea lui Alexandru cel Mare. Dupa moartea sa, Lysimachos a reintemeiat orasul intre muntii Coressus (Bülbüldag) si Pion (Panayir Dagi), realizand totodata primele fortificatii - un zid de aparare cu perimetrul de 9 km. Ruinele descoperite in prezent la situl arheologic Efes dateaza din aceasta perioada.
In secolul II i.e.n. Efes era cel mai important port al Anatoliei, orasul atingand epoca de glorie maxima si urmand a fi incorporat imperiului roman. Efesul si-a deschis orizonturile comerciale spre Orientul Mijlociu si in scurt timp a fost ales capitala Provinciilor din Asia, atragand personalitati ca Brutus, Cassius, Antoniu si Cicero. Cea din urma etapa de inflorire si glorie a orasului Efes a avut loc odata cu proliferarea crestinismului si a continuat in timpul domniei lui Iustinian - secolul VI e.n.
Inca din timpurile romane marea a inceput sa se retraga si in cateva secole portul a devenit o mlastina. Efesul a devenit un sat lipsit de importanta si a fost nevoit sa se retraga spre interiorul continentului. Mlastina de la capatul Caii Arcadiene - fostul port - se afla odata la marginea marii, insa astazi se afla la 5 km distanta de mare.
Orasul antic Efes este considerat a fi unul dintre cele mai mari muzee in aer liber din lume.
Vizitarea sitului arheologic Efes poate dura o zi intreaga si incepe de pe strada principala, ce taie situl in diagonala, numita
Calea Arcadiana sau
Strada Portului si care merge de la port pana la Marele Teatru si in antichitatea era aliniata de magazine, ateliere si hanuri, fantani si artere de canalizare.
Calea de Marmura merge spre sud, din fata teatrului spre Bordel si Biblioteca lui Celsius. Alta strada in Efes este
Strada Cureti, ce porneste din fata Bibliotecii lui Celsius si de-a lungul careia puteti vedea casele de pe pante.
- Casele pe Pante sau
Casele Terasate sunt casele locuitorilor bogati din Efes si sunt numite asa deoarece sunt dispuse pe pantele muntelui Coressus (Bülbüldag). Aceste case au fost locuite intre secolele I - VII e.n., iar in interior au fost descoperite facilitati si decoratiuni casnice utilizate in acele timpuri.
- Latrina Publica si
Bordelul Roman romana afla vis-a-vis de Bilioteca lui Celsius si dateaza din primul secol e.n. Latrina era destul de moderna pentru acea vreme, fiind construita peste cursul unei ape curgatoare, din piatra si marmura. Locurile se aflau intr-un spatiu comun, fara despartituri intre ele. Inainte de a merge la latrina, bogatii isi trimiteau sclavii sa se aseze pe piatra si sa o incalzeasca pentru stapan.
- Biblioteca lui Celsius este un mausoleu roman si o biblioteca construita la inceputul secolului II, fiind una dintre cele mai frumoase cladiri din Efes. Fatada elaborata, inalta de 16 m si lata de 22 m, s-a pastrat pana astazi. Statuile din nisele cladirii sunt copii - originalele se afla in muzeul Efes din Viena.
- Marele Teatru se afla la baza de nord-est a muntelui Panayir Dagi (Pion), are inaltimea de 30 m si poate acomoda 25.000 de persoane. Traditia spune ca aici si-a tinut predicile si Apostolul Ioan.
- Templul lui Adrian se afla pe strada Cureti si prezinta o frumoasa arcada la fatada si reliefuri cu personalul Meduza la interior. Structura templului este simpla, cu un pronaos sustinut pe patru stalpi si un naos mic.
- Poarta lui Hercule se afla la inceputul strazii Cureti si este un edificiu cu doua etaje, la primul nivel fiind o arcada, iar la nivelul superior sunt sase coloane.
- Odeonul sau
Teatrul Mic a fost construit in jurul anului 150 e.n., de catre Publius Vedius Antonius si sotia sa Flavia Papiana. Structura originala acomoda 1.400 de spectatori.