Maramures

"Lemn" şi "apă" sunt două cuvinte care definesc cel mai bine Maramureşul. Istoria, tradiţia şi viaţa maramureşenilor sunt cioplite în lemnul bisericilor şi al porţilor, iar numeroase ape curgătoare sunt întinse pe toată zona, ca o pânză de păianjen, formând văi cunoscute: Mara, Iza, Vişeu şi Vaser.
Si cum am fi putut trece prin Maramures daca nu am fi mers cu Mocanita???
Da este intrebarea corecta pentru ca Mocanita este una dintre atractiile principale ale Maramuresului care nu trebuie ratata !
Pentru a te plimba cu Mocanita, trebuie sa ajungi in Maramures, in Viseul de Sus. Probabil ca drumul cel mai usor e Baia Mare - Sighetul Marmatiei - Viseul de Sus.
Sigur, stiind ca este destul de aglomerata in orice anotimp al anului am hotarat sa ne facem rezervarile din timp pentru a nu avea vreo supriza neplacuta, astfel platind pe bilet 84 lei, pret ce include locul asigurat, o gustare calda la Paltin, o bautura racoritoare si o cafea si pe traseu intre Viseul de sus si Paltin un croissant.
Eu unu nu am optat ca cei mai multi sa stau in Viseul de sus, daca aveti masina puteti sta lejer si in Sighetu Marmatiei si daca in ziua calatoriei cu Mocanita veti parasi Sighetu la ora 7 am, lejer, foarte lejer veti ajunge pana la ora 8 a.m. cand se pot ridica biletele pentru Mocanita.
Valea Vaserului, care traversează munţii Maramureşului în mijlocul unuia dintre cele mai frumoase şi mai sălbatice peisaje din românia. Râul Vaser are cam 60 de kilometri lungime, formând o vale spectaculoasă, ca un canion, în care stânci prăpăstioase alternează cu păduri dese, cu poiene minunate şi izvoare de apă minerală.
Mocăniţa, un tren cu aburi, îngust, al cărui singur scop este de a merge spre vale. Calea ferată merge de-a lungul râului Vaser şi este una dintre ultimele şine de căi ferate pentru locomotivele cu aburi, care încă mai este activă, din Europa, fiind şi singura din România care încă mai este folosită pentru a coborî buştenii de pe munţi.
Având în vedere că acest loc este printre puţinele în care cineva poate merge într-un vagon tras cu puterea vaporilor, în fiecare an, bătrâna Mocăniţa atrage mii de turişti din toată lumea, oferindu-le călătorii de neuitat.
As numi-o memorabila pentru simplitatea acestui tren vechi, care iti incanta privirea de cum vezi locomotiva scotand aburi, pentru unicitatea traseului pe care il parcurge de-a lungul apei, pentru acele momente in care trecand pe langa casele din Viseu de sus iar daca intinzi mana poti culege un fruct direct din copac, pentru cele cateva "˜'episoade'' in care Mocanita si ale sale vagoane trec razant pe langa peretii abrupti si prapastiosi ai muntilor si nu in ultimul rand la trecerea acesteia prin padurea deasa si salbatica.
Dar sa nu ne aventuram inca la subiectul plimbarea cu Mocanita, pana nu va amintesc ca exista o imensa parcare in incinta garii. Sincer nu pot sa fac delimitarea exacta a garii de parcare fapt pentru care as spune ca aceasta parcare se afla in gara Viseul de sus, cu suficiente locuri de parcare chiar si pentru sezonul cald.
Toata distractia incepe din umila gara ( daca o putem numi asa) Viseul de sus, o gara forestiera unde nu exista peron pentru persoane, accesul in vagoane facandu-se direct de pe pamant sau de pe un smoc de iarba crescuta ici colo, aceasta fiind calcata zilnic de zecile sau sutele de turisti care doresc o memorabila calatorie cu Mocanita. In functie de biletele cumparate veti avea un ecuson de gat care va va permite urcarea intr-un anumit vagon sau care la scurta oprire pentru realimentarea cu apa si cu lemn sa luati de la vagonul restaurant un suc racoritor, un croissant sau altele de genul.
Imediat dupa plecarea trenului, o domnisoara controlor va va cere biletele la control, da da exact ca pe vremuri cu acelasi capsator de tichete iar thichetele sunt asemanatoare cu cele de demult. Tot domnisoara controlor va va face un mic instructaj cu privire la prima oprire la dus, aceasta fiind pentru realimentarea mocanitei cu apa si lemne. O scurta oprire bine-venita pentru cateva fotografii memorabile cu peisaje probabil unice in toata lumea. Tot la aceasta oprire va puteti lua cum va spuneam de la vagonul restaurant una-alta dar cine sa aibe timp de stat la coada care se formeaza cand eu eram intr-o fuga continua dupa poze si instantanee. Va garantez ca veti uita de cum coborati la aceasta oprire de mancare, fumat sau baut cafea. Luati aparatul de fotografiat in mana si faceti poze in orice directie si nu veti regreta.
Dupa realimentarea locomotivei, trenul pleaca mai departe catre Paltin. Aici veti descoperi o poienita superba unde cei care se ocupa de mocanita au amenajat un mini-restaurant ( zic mini deoarece este facut din lemn ca totul din Maramures, unde nu exista geamuri sau altele, ci doar un gratar unde angajatii va vor pregati niste fripturi) iar masa se poate lua in imprejurimi unde veti gasi mese amenajate din loc in loc dar locuri suficiente de stat jos si luat masa toti cei care au fost in tren.
Ce m-a frapat de-a lungul calatoriei cu Mocanita a fost vederea unor podete ca nu stiu cum sa le numesc altfel complet faurite din lemn ... doar ca podeaua podetului era de cele mai multe ori un bustean ... sincer nu ma intrebati cum cei din zona reuseau traversarea raului pe asa ceva si hai mai treaca mearga vara dar iarna ???
Si nu in ultimul rand un sfat personal care mi-a facut calatoria mai mult decat placuta .. as numi-o superba ... oamenii din vagon.. niste oameni deosebiti cu care am ras si am glumit pe tot traseul, indiferent de tara din care proveneau fie ei romani, germani sau spanioli. Niste oameni deosebiti, impatimiti ai calatoriilor cu care am schimbat multe pareri despre locurile vizitate, de la care ai ce invata despre obiectivele turistice din intreaga tara.
Din pacate eu doar inteleg spaniola dar nu pot vorbi, doar ca o doamna din Bucuresti, mai mai sa ne dam seama ca dansa si sotul dansei mai mult sau mai putin erau vecinii nostrii, vorbea o spaniola fluenta si astfel cei 2 spanioli s-au simtit in largul lor printre noi romanii, povestindu-ne bine-nteles de frumoasa Spanie !

88 imagini in total la aceasta impresie