Antalya

Înca din iarna, analizând ofertele de circuite turistice ale diverselor agentii de turism mi-a atras atentia o excursie care avea ca obiectiv central Cappadocia. Cappadocia – Patria Dervisilor Rotitori era denumirea comerciala a acestui circuit, care cu siguranta nu m-ar fi convins daca scopul meu în aceasta calatorie n-ar fi fost zborul cu balonul cu aer cald.

Dupa un zbor cu avionul din Bucuresti, placut si relativ scurt am ajuns în Antalya unde avem timp pentru o scurta vizita în orasul vechi (Kaleici) si o scurta plimbare la Cascada Duden în apropierea careia am fost cazati la Hotelul Nazar Beach. În ziua umatoare am început periplul noastru în Cappadocia cu un autocar confortabil condus de un sofer amabil si binevoitor, îmbracat într-o uniforma impecabila iar serviciile de ghid au fost asigurate de domnul Iulian Ștefan care daca nu ne-ar fi marturisit ca are doar câteva luni de experienta în ale ghidajului am fi zis ca este un ghid, cu pe putin 20 de ani de experienta. Cu sarm, persuasiune si simt dezvoltat al umorului dar mai ales prin vaste cunostinte de cultura generala, de istorie si geografie, a reusit sa capteze atentia tuturor turistilor din grup.Dar sa vedem ce se poate vedea în Cappadocia sau ce este atât de special aici de a devenit o destinatie mult râvnita nu numai de turci cât mai ales de straini.
Cappadocia este inclusa în patrimoniul mondial UNESCO, se mai numeste „The land of beautiful horses” - „Țara Cailor Frumosi” si este considerat cel mai frumos loc din lume de unde poti sa zbori cu balonul. Asta a fost motivul pentru care am vrut si eu sa ajung acolo. Ei, dar socoteala de acasa …… La data când noi am ajuns acolo s-a întâmplat sa fie cele trei zile de sarbatoare a musulmanilor, de dupa Ramadam, suficient ca pe lânga „marele popor chinez” sa avem parte si de „batalioanele” de turisti turci veniti „câta frunza, câta iarba” din toate zonele tarii în Cappadocia, în principal pentru a zbura cu balonul. Perspectiva noastra de-a zbura cu balonul s-a diminuat drastic, ba chiar s-a apropiat de zero, asa ca am trecut la programul nostru mai „pamântean”.Astfel în prima zi am poposit la marginea satului Göreme unde se afla un sit din patrimoniul UNESCO, Muzeul în aer liber din Göreme. Aici se ascunde în roca vulcanica un întreg complex monahal cu biserici rupestre si chilii ale calugarilor proto-crestini. Peretii asezamintelor adapostesc fresce fabuloase în stil bizantin. Complexul dateaza din secolele X-XII, când Cappadocia era un important centru religios bizantin. Aici am admirat pe rând: Capela Marului cu fresca Înaltarii Domnului deasupra intrarii; Capela Sf. Barbara cu peretii interiori de un rosu-ocru, Biserica Șarpelui cu frescele reprezentându-i pe Sf. Gheorghe si Sf.Onufrei, uimitoarele si superb restauratele fresce ale Bisericii Întunecate si întortocheata Biserica Tokali, cu a sa bolta acoperita complet de scene biblice. Ziua urmatoare a fost dedicata artizanilor locali (ceramisti, bijutieri si confectioneri imbracaminte de piele) precum si vizitelor în orasul subteran Kaymakli opriri la locuri de panorama absolut spectaculoase.
Ultima reduta pentru aceasta zi a fost Uçhisar, cu fortareata sa daltuita în stânca masiva ce domina dealurile dimprejur si Valea Porumbeilor. Fortareata era folosita drept refugiu de catre protocrestini în perioada romana si bizantina.
În conditiile în care nici la finalul acestei zile nu se întrevedea nici o sansa de-a efectua calatoria cu balonul, ghidul nostru scoate, parca dintr-un joben magic o varianta despre care noi nu aveam habar si anume posibilitate de-a zbura cu balonul la Pamukkale. Zis si facut. Ne-am întors în Antalya pentru un sejur trei zile dar una din zile am dedicat-o unei excursii la Pamukkale. Pamukkale care înseamna în limba turca „Castelul de bumbac” cu ale sale terase de travertin, cu formatiunile sale calcaroase, semicirculare, de un alb sclipitor ne-au lasat cu gura cascata.
Pentru a realiza si zborul cu balonul cu aer cald, am pornit cu noaptea-n cap din Antalya astfel ca la mijirea zorilor sa fim acolo si sa asistam la toate operatiunile de pregatire în vederea ridicarii baloanelor si credeti-ma pe cuvânt ca a fost palpitant. Dupa numai câteva minute dupa ce am sosit în parcare, cu autocarul care ne aducea din Antalya au si început sa treaca în mare viteza pe lânga noi Jeep-urile cu platforme pe care erau asezate nacelele si baloanele, au început sa vina apoi microbuzele care preluau pasagerii pentru fiecare balon. Ne deplasam apoi pe câmpul unde sunt descarcate nacelele si intinse pe jos baloanele la o anumita distanta intre ele umând apoi procedura de umplere a acestora cu aer cu ajutorul unor compresoare uriase. Noi, viitorii pasageri, grupuri-grupuri lânga fiecare balon asteptam momentul în care balonul sa se ridice de la pamânt si sa ne asezam cuminti în nacela. Balonul nostru era cel mai mare si arata ca un gogosar urias si verde, care s-a lasat cu greu convins sa se ridice si el de la sol asa ca desi am sosit primii am pornit spre ,, înaltimi,, abia penultimi, asta si pentru ca la început compartimentele au fost putin dezechilibrate, dar prin mutarea unei persoane în alt compartiment s-a ajuns la echilibru necesar si am pornit la drum. Iar drumul nostru spre înalturi a fost palpitant dar lin, ca o advarata plutire, cu un peisaj de vis la picioare si o panorama încântatoare spre celelalte baloane care au pornit inaintea noastra.
Cireasa de pe tort a fost la aterizare, când pilotul si ceilalti baieti de la sol au reusit sa plaseze nacela direct pe platforma Jeep-ului pe un drum de pamânt la marginea satului. Dupa aceasta operatiune am mai mers cu balonul tras de jeep câteva sute de metri pâna la un loc potrivit dezumflarii balonului si coborârii pasagerilor. În zborul nostru am ajuns pe la 1100 de metri iar durata ,,plutirii,, a fost de circa o ora, suficient cât sa pot si acum sa închid ochii si sa visez frumos la clipele acelea de zbor.

28 imagini in total la aceasta impresie