Alba Iulia

Istoria îşi retrăieşte gloria!
E aproape imposibil de descris în pagini puţine, dar este infinit mai uşor de descoperit pas cu pas, într-o plimbare: Cetatea Alba Carolina. Pentru că tot ce veti găsi aici arată biruinţa oamenilor asupra timpului şi un fel unic, greu de egalat, în care oamenii au ştiut să transforme vremurile şi să le rezume într-un singur cuvânt: acum!
Frumuseţea locului, bunătatea şi înţelepciunea oamenilor, toate acestea fac din acest ţinut o ţară de legendă. Dar toate, toate n-ar fi nimic fără Cetate! Pentru că inima oraşului este Cetatea Alba Carolina, locul în care trecutul este present si are si un viitor!
Cetatea Alba Carolina uşor de ajuns, greu de uitat!
Nici timpul şi cu atât mai puţin distanţele, nimic nu-l poate împiedica pe călătorul însetat de istorie să ajungă la Alba Iulia, în Cetate. Nici cei 340 de kilometri ce despart Alba Iulia de Bucureşti, nici cei 100 de kilometri de la aeroporturile internaţionale din Cluj Napoca şi Tîrgu Mureş şi nici drumul de 70 de kilometri de la aerogara din Sibiu, nu pot sta în calea cuiva care vrea să câştige pariul cu trecutul şi să-l descopere la el acasă, în Cetatea Alba Carolina.
De aici, din inima Transilvaniei, străjuită la răsărit de apele limpezi ale Mureşului, iar la apus de dealuri semeţe, Alba Iulia, cealaltă capitală, e gata mereu să-şi primească oaspeţii şi să-şi împartă cu ei mileniile şi miile de legende.
Cetatea Alba Carolina respiră aerul istoriei!
Încă dinainte de cele scrise, există dovezi clare că la Alba Iulia, mileniile au trecut blânde peste locuri şi oameni. Primele astfel de dovezi se pierd în negura istoriei, cu mult înainte de era noastră. Vestigiile de la începutul primului mileniu atestă că istoria oraşului Alba Iulia şi a Cetăţii sunt legate direct de cetatea dacică de la Piatra Craivii ( acest loc dupa cum se stie este ultimul refugiu al lui Decebal), cunoscută sub numele Apoulon, ridicată pe un masiv stâncos la numai 20 km nord de oraşul de acum. Apoulon-ul dacic a devenit apoi Apulum, un oraş închegat din castrul roman construit pentru legiunea a XIII-a Gemina şi din canabele ridicate lângă castru.
La începutul mileniului II, Alba Iulia devine centrul unui voievodat condus de Gyula. În anul 1002, Gyula este învins de regele maghiar Ştefan cel Sfânt, moment care marchează intrarea treptată a oraşului în componenţa Regatului Maghiar.
În perioada medievală, oraşul a purtat diferite denumiri: Bălgrad, Fehervar sau Weissenburg, fiecare dintre ele aleasă după cei care, vremelnic, au condus oraşul şi Cetatea.
Unul dintre momentele istorice de referinţă în istoria oraşului, dar şi a întregii Românii este anul 1600, când Alba Iulia devenea prima capitală a celor 3 ţări româneşti: Ţara Românească, Transilvania şi Moldova, unite sub sceptrul lui Mihai Viteazul. Alba Iulia devenea astfel mai mult decât un oraş, un simbol puternic, sacru, al unităţii românilor, iar acesta a fost şi motivul pentru care tot Alba Iulia a fost aleasă, mai târziu, ca loc al Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918.
"Scripta manent" a fost dictonul care s-a regăsit mai bine ca oriunde altundeva la Alba Iulia. Aici a apărut în 1699 Bucoavna, primul abecedar din istoria învăţământului românesc şi tot Alba Iulia a fost cel mai important centru tipografic în perioada secolului al XVII-lea. S-au tipărit cărţi în limba română, latină, maghiară şi germană, una dintre cele mai importante fiind "Noul Testament", în prefaţa căreia mitropolitul Simion Ştefan formulează ideea necesităţii unei limbi scrise comune pentru toţi românii din toate provinciile. În 1622, sub patronajul principelui Gabriel Bethlen, ia fiinţă colegiul academic de la Alba Iulia, ce va deveni cea de-a doua şcoală cu rang de universitate din Transilvania, după cea de la Cluj.
Un alt moment important în istoria oraşului este legat de finalul răscoalei ţărăneşti din 1784, condusă de Horea, Cloşca şi Crişan. Martiriul lui Horea şi Cloşca a fost ultima execuţie prin "tragere pe roată" din Imperiul Habsburgic.
Perioada cuprinsă între anii 1870-1914, cunoscută sub numele "La Belle Epoque", a fost una de mari transformări şi realizări pentru oraş.
Sfârşitul Primului Război Mondial a adus cu sine şi înfăptuirea idealului naţional, Unirea tuturor teritoriilor locuite de români. Astfel, la Alba Iulia în ziua de 1 Decembrie 1918, în Casina Militară, denumită ulterior Sala Unirii, cei 1228 de delegaţi decid Unirea Transilvaniei, Banatului Crisanei şi Maramureşului cu România. Astfel, ceea ce începuse Mihai Viteazul la 1600, s-a desăvârşit după mai bine de 300 de ani, Cetatea Alba Carolina păstrându-şi renumele şi devenind Cetatea Marii Uniri. Iar dacă mai era nevoie şi de o altă confirmare a statutului special al oraşului Alba Iulia, aici, la 15 octombrie 1922, regele Ferdinand şi regina Maria au fost încoronaţi ca suverani ai României Mari.
Cetatea Alba Carolina una din cele 7 minuni ale României
Zeci de mii de români au participat în urmă cu doar câţiva ani la una dintre cele mai ample campanii mediatice, prin care erau chemaţi să-şi aleagă minunile, locurile şi simbolurile care le reprezintă cel mai bine ţara. În final, pe baza a peste 60.000 de voturi, au fost alese cele 7 minuni ale României: Ansamblul Brâncuşi - Târgu-Jiu, Castelul Corvinilor - Hunedoara, Cetatea Alba Carolina Alba Iulia, Cetăţile dacice - Munţii Orăştiei, Iaşiul cultural, Mănăstirile pictate din Bucovina şi Sibiul istoric. Dincolo de ierarhii, în care avem dreptul să credem sau nu, există însă mândria de a reprezenta România în esenţa ei şi cu tot ce are ea mai frumos.
După ani întregi de muncă şi restaurare, Cetatea Alba Carolina îşi arată adevărata valoare şi te aşteaptă cu toate porţile deschise, mai frumoasă ca oricând. Pregăteşte-te de o lecţie de istorie total neconvenţională, trăită pe viu, alături de oamenii şi personajele care au scris-o şi înfăptuit-o, în locurile binecuvântate în care Cetatea Alba Carolina respiră aerul istoriei.
Cetatea bastionară de tip Vauban de la Alba Iulia a fost construită între anii 1715-1738 în contextul instaurării stăpânirii habsburgice în Transilvania. Autorităţile habsburgice au văzut în noua fortificaţie una cu un rol important, atât în sistemul de apărare împotriva turcilor, dar şi de consolidare a puterii lor în teritoriile ocupate. Astfel, urma să devină fortificaţia principală a Transilvaniei, mai ales că era construită după cele mai noi metode de fortificare ale vremii, inspirate de sistemele concepute de arhitectul militar francez, mareşalul Vauban. Fortificaţia bastionară de la Alba Iulia este apărată de trei sisteme de fortificaţii. Acestea adoptă forma unui heptagon neregulat, cele şapte bastioane conferindu-i o imagine stelată, caracteristică cetăţilor de acest tip.
Bastioanele cetăţii le regăsim astăzi, la fel ca la începuturi, purtând aceleaşi nume ca şi în trecut: Trinitatea cel mai mare bastion, putând fi recunoscut după blazonul încoronat cu câmpuri multiple şi frunze de acant -, Sfântul Ştefan, Eugeniu de Savoia, Sfântul Mihail, Sfântul Carol, Sfântul Capistrano şi Sfânta Elisabeta.
SFAT : NU RATATI SCHIMBAREA DE GARDA UNDE ESTE UN SPECTACOL SUPERB SI SE TRAG SI SALVE DE TUN!!!
Regret enorm lipsa de timp de a vizita Cetatea exact cum mi-as fi dorit dar sper ca intr-o buna zi sa revin cu forte proaspete si timp destul.

79 imagini in total la aceasta impresie