Alba Iulia

Am fost la Alba Iulia dupa pelerinajul la Manastirea Prislop apoi am vizitat Castelul Corvinilor si cum lista de obiective de vizitat pentru cele 2 zile petrecute in zona Sebes se terminase iata ca m-am vazut nevoit sa trag pe dreapta masina si sa ma apuc de cautat obiective turistice.
Si uite asa am vazut pe harta Alba Iulia care este foarte aproape de Sebes, acest oras, eu unul, considerandu-l nefiind prea interesant de vizitat ... dar se pare ca ma inselam amarnic.
Si cum prietena mea are niste foste colege prin Alba Iulia, a trecut sa le viziteze si astfel am aflat cu ceea ce puteam sa ne umplem restul zilei ramase. Prima optiune a lor a fost sa vizitatm cetatea din Alba Iulia si dupa daca ne va fi foame sa nu cumva sa ratam Pub 13, un restaurant medieval ( conceptul nefiindu-mi strain deoarece in Bucuresti exista Excalibur) care se ridica la nivelul asteptarilor pe care le aveam in momentul in care am auzit despre el ( poate chiar peste nivelul asteptarilor).
Este în zidul cetăţii, traversezi o pasarelă şi intri înăuntru coborând nişte scări. La ora 19.00 cand am ajuns eu la locatie nu erau foarte multi clienti dar avant in vedere ca era o zi de Miercuri si nici vara nu a venit inca pot spune totusi ca erau destui clienţi la ora aceea fără să fie aglomerat.
Când am intrat, m-a impresionat plăcut atmosfera aceea medievală, te simti exact ca in vremurile de demult aşteptând un turnir cu cavaleri.
Decorul este cu mese şi scaune de lemn, armuri, arme din Evul Mediu, foarte frumos. Zidurile sunt din cărămidă roşie iar interiorul este spaţios. Muzica era tot din vremuri medievale, nu era dată tare, mi-a plăcut să o ascult.
Chelnerul a venit destul de repede la masă ca să ne ia comanda, meniu-ul era bogat şi variat . Multe denumiri erau ca în vremurile apuse. Cei care ne-au servit erau costumaţi tot ca în acele timpuri.
Am servit cea mai bună mâncărică de cartofi din viaţa mea, secretul ei stătea în nişte condimente care i-au dat un gust foarte bun, nu mi-am dat seama ce era. Am băut şi un fresh de portocale.
Despre preturi destul de marisoare din pacate ... avand in vedere ca totusi este in provincie are niste preturi destul de "elegante".
Una peste alta desi conceptul nu imi este nou tind sa cred ca amplasarea si cum este amenajat este mult mai bun decat cel din Bucuresti, nu mi-a placut faptul ca se mananca cu furculite si linguri ceeaa ce daca este un restaurant medieval nu inteleg de ce, farfuriile ar trebui sa fie din lut si berea si celelalte bauturi sa fie baute din cani de lut nu din pahare moderne inscriptionate cu marci de bere.


Această încăpere deosebită, care din punct de vedere arhitectonic este o construcţie impresionantă unică în arhitectura militară, ecleziastică sau civilă din sud-estul Europei, fiind timp de cinci secole martora unor evenimente de interes istoric şi national, luând mai multe intrebuinţari in funcţie de nevoile şi interesele acelor vremuri dupa cum urmează pe ani;
I. 1504 - "Barbacana Porţii Sf. Gheorghe'" sau "Turnul Portii". Construită din piatră de râu la începutul secolului al XVI-lea cu scop militar ca barbacană* (*amenajare defensivă ) in fata porţii Sf. Gheorghe, fosta ,,Praetoria'' (intrare rezervată guvernatorului, comandantului LEG.XIII GEMINA şi oficialilor Romei ) cu Luppa Capitolina ale Castrului Roman, pe amplasamentul căruia în anul 1516 a început ridicarea cetaţii medievale Bălgrad* (*"Oraşul Alb'', nume dat de piatra de calcar folosită la construcţia Castrului ). Planul armatei Habsburgice din 1711(*1) ne arată ca accesul principal in cetatea Băgrad se făcea prin poarta Sf.Gheorghe aceasta fiind protejată de o barbacana de plan circular deservită de un pod ridicător şi de o curte.
II. 1599 - La 1 Noiembrie, Barbacana îsi deschide porţile si-l primeşte pe Mihai Viteazul, Voievod al Valahiei in cetatea medievală Bălgrad (Capitala Transilvaniei 1542-1690), în urma victoriei de la şelimbar, devenind astfel guvernator de Transilvania realizând Unirea politică a Transilvaniei, Moldovei şi Ţării Româneşti. Barbacana medievală a porţii Sf.Gheorghe este şi astăzi vizibilă prin piatra aflată la baza acestei încaperii.
III. 1715 - ,"Pulberaria Rotundă'' (Depozitul de armament) În programul construcţiilor cetăţii celei noi, la nivelul substrucţiilor, barbacana a fost curăţată de ruine şi conservată la interiorul noului bastion al Cetăţii "Alba Carolina", adăugandu-i-se suplimentar din caramidă; un pilon,bolţi cu răsuflători si un pod de lemn peste santul de aparare(care se incendia in caz de asediu) pentru a deservi un depozit de pulbere. Construită în timpul domniei lui Carol al VI-lea, în cel de-al VII-lea bastion numit Sf.Ioan de Capistrano sau al Transilvaniei, în perioada anilor 1715-1738, ea facea parte din lucrarile ascunse de o deosebită importantă, destinată pentru păstrarea şi depozitarea armamentului, prafului de puşca si de tun, precum si proiectilele acestora (Cetatea fiind centrul militar al Transilvaniei şi depozitul general de armament). Proiectată de arhitectul italian Giovanni Morandi Visconti în 1714, ea a fost finalizată de catre urmaşii acestuia, arhitecţii Iosif Quandri şi Konrad von Weiss, în perioada 1718-1738. Construcţia mai apare clar şi in proiectele fortificaţiei din anii 1731 (*2) in legenda explicativa la litera H "magazie de pulbere", iar in cele din 1738 si 1747 este numita ''pulberaria rotunda''.

IV. 1849 - "Moara Cetaţii" urmând a fii amenajată în depozitul de pulbere rotund în timpul asedieri Cetaţii din primavara anului 1849, ea fiind acţionată de patru cai (*3), unde se mai poate observa şi azi locaşurile grinzilor morii din pereţi. Proiectul a aparţinut arhitectul Col.Domashewskz.
V. 1968 - "Crama'', a fost inaugurată de către Nicolae Ceauşescu cu ocazia sarbătoririi semicentenarului Unirii Transilvaniei cu România si era cel mai cunoscut local al acelor vremuri remarcându-se prin petrecerile cu lăutari. A funcţionat pană in 1976.
VI. 1989 -Revoluţia gaseste spaţiul sub administrarea Armatei Române şi primeşte o noua destinaţie, de "ascunzatoare"pentru a proteja membrii Securitaţi de furia populaţiei.
VII. 2003 - "PUB 13" a fost prima investiţie privata din Cetate şi s-a deschis în noiembrie 2003, după şapte luni de restaurare şi punere in valoare a spatiului.
Pentru cunoscatori... atmosfera, locul şi concepţia sa înseamnă mai mult decât un spaţiu în care băutura se asortează de minune cu mâncarea buna si cu muzica de calitate. Locul îţi creaza un sentiment nobil pentru ca in sine respecta ideea pierduta de nobil prin excelenţa, fara titluri, fara onoruri, doar prin discreţie si deschidere, de la mirosul vinului fiert pana la apetisantele preparate, atragand acele persoane care sunt în cautarea atmosferei de altadata aceea a cavalerilor si al principi(i)lor, pe care o credeau pierduta prin galbenele pagini ale carţii de istorie. Cine vine la noi revine cu drag amintindu-şi cu plăcere ca în Cetatea din Alba Iulia există un loc care respecta istoria, tradiţia şi oamenii contemporani. Pentru că nu este vorba doar despre vin si mâncare, e mereu mai mult decat atât şi întotdeauna e altfel...
"Asta-i pohta ce-am pohtit" - Mihai Viteazul

15 imagini in total la aceasta impresie