Sala Unirii
, imobil aflat în prezent în administrarea Muzeului Naţional al Unirii din Alba Iulia, datează din anul 1900, fiind folosită la 1 decembrie 1918 pentru întâlnirea celor 1.228 de reprezentanţi ai românilor din Transilvania, unde s-a votat Unirea.
Istoricul Liviu Zgârciu spune că Sala Unirii era în 1918 cazină militară - o sală de festivităţi - care aparţinea garnizoanei Regimentului 50 Infanterie al Armatei Austriece şi fusese ridicată între 1898-1901, pe locul unei foste ospătării.
"Cazina militară deţinea cea mai încăpătoare sală
, unde puteau intra cei 1.228 de delegaţi, la care se adăugau alte zeci de persoane care au ţinut să participe la eveniment (...). Documentele Unirii se redactaseră deja cu o seară înainte
, în Hotelul Apulum (Hungaria - n.r.), care nu mai există acum, fiind demolat în anii '80, iar în Sala Unirii Vasile Goldiş a citit proclamaţia Unirii şi acolo s-a votat rezoluţia. În Sala Unirii au ţinut discursuri Iuliu Maniu, Iuliu Hossu şi alte personalităţi", explică Zgârciu.
Potrivit acestuia, cazina militară era o sală în care se ţineau balurile, festivităţile, o casă a Armatei, iar după 1918 ea a fost modificată în mai multe rânduri.
"A primit imediat după 1918 numele de Sala Unirii, iar atunci au început şi primele modificări. Mai exact, între 1920 şi 1922 a fost pregătită pentru a găzdui un alt moment important -dineul oficial care marca încoronarea la Alba Iulia a Regilor Ferdinand şi Maria ca suverani ai tuturor românilor la 15 octombrie 1922. Atunci a fost ridicată intrarea sub formă de arc de triumf, plasată inscripţia în latină de pe frontispiciul sălii, a fost modificat interiorul, au fost create cele două nişe şi atunci cele două nişe au fost pictate cu portrete ale unor personalităţi din viaţa culturală
sau voievozi şi domnitori din istoria românilor
, fiind atunci o pictură pe pânză realizată de un pictor francez, Pierre Bellet", povesteşte Liviu Zgârciu.
El spune că în regimul comunist sala s-a degradat foarte mult, devenind aproape o ruină.
"La împlinirea a 50 de ani de la Marea Unire, când deja Nicolae Ceauşescu instaurase partea aceea de comunism naţionalist şi se reiau vechile sărbători naţionale româneşti, sala a intrat într-un proces de refacere, pictura de pânză a fost înlocuită cu pictură murală, iar atunci a fost amplasată pardoseala de marmură şi marmura roşie de pe pereţii sălii. Ultima modificare a fost în perioada 1990-1992, când a fost realizată actuala pictură murală a nişelor", afirmă Zgârciu.
Potrivit acestuia, vechea pictură pe pânză realizată de Pierre Bellet este păstrată şi conservată în muzeu şi, în cazul unei restaurări a Sălii Unirii, ar putea fi amplasată în interiorul acesteia.
Istoricul consideră că Sala Unirii este "cel mai important simbol al istoriei românilor" şi ar trebui tratată ca atare.
"Sala Unirii este cel mai important simbol al istoriei românilor pentru că, Ziua Naţională a României fiind 1 Decembrie, iar această zi marcând ceea ce s-a întâmplat în această sală în 1918, este cea mai importantă locaţie şi obiectiv al istoriei românilor. Aici s-a luat decizia Marii Uniri a Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi a celorlate ţinuturi locuite de români cu România", spune Liviu Zgârciu.
Sala Unirii este în prezent în administrarea Muzeului Naţional al Unirii din Alba Iulia şi găzduieşte o expoziţie cu documente originale
, steaguri ale unor delegaţii participante la actul Unirii, busturile Regelui Ferdinand
şi Reginei Maria
, copiile coroanelor purtate de aceştia la încoronarea din 1922, din Catedrala Reîntregirii din Alba Iulia, fotografiile unice din 1 Decembrie 1918 şi aparatul cu care ele au fost realizate de Samoilă Mârza.
Tot în Sala Unirii este expus biroul original la care s-a redactat "Declaraţia de autodeterminare a românilor din Transilvania", în octombrie 1918, în casa din Oradea a avocatului Aurel Lazăr
, document citit apoi de către deputatul Alexandru Vaida Voievod în Parlamentul de la Budapesta.
Si da acolo este steagul tarii noastre care dateaza din acea vreme, vizibil afectat de timpul trecut peste el
dar care sigur este incarcat de o adevarat istorie incepand cu unire si continuand cu razboaiele mondiale, perioada comunismului si perioada de dupa.
Tot inauntru veti gasi si un mic muzeu al taranului roman (l-as numi eu) unde veti putea vedea piese de mobilier transilvanean vechi
, costume populare de la vremea respectiva
si cateva obiecte bisericesti din acea perioada.