Petrila

Petrila, o localitate cu zeci de mii de hectare de lunci, păşuni alpine şi păduri seculare (milenare), aşezată la izvoarele Jiului Ardelean, pe munţii Parâng, Capra şi Şurean, este un asemenea loc binecuvântat de Cer, cu o populaţie străveche, formată, poate, din urmaşii celor care au ridicat Oamenii de Piatră în Kogayonul dacic, pe platourile mari montane, momârlanii. Apoi, lângă aceştia, au venit cei atraşi de cărbune...Una dintre ţintele urmărite cu înverşunare de împăratul Traian şi de conducătorii militari ai uriaşei armate (zeci de legiuni, o legiune fiind formată din 5000 de pedestraşi, 1200 de călăreţi, mulţi alţi "auxiliari") care a reuşit să cucerească doar o treime din ţara daco-geţilor, a fost ocuparea, stăpânirea definitivă a Cărării Regilor, a drumului bătut de tot "natul şi leatul" pe culmile muntoase, prin locuri aparte, care făcea legătura între Sarmizegetusa, capitala, şi toate celelalte cetăţi dacice, toate localităţile mai mari, cu ramificaţii ştiute numai de băştinaşi către sălaşele din munţi, din poieni, ascunse pe firele apelor, prin lunci.Această înverşunare deosebită, prin care armatele imperiale stăpâneau platourile Şureanului, Caprei sau Parângului, vine din relatările primelor cohorte şi a călăreţilor legiunii care a ridicat castrul dintre cele două ţancuri ale Muntelui Pătrului (vârful lui Pătru, cca 2100 m).