Petrila

Petrila (oras din judetul Hunedoara) este o straveche asezare situata la 675 m altitudine pe malul Jiului de Est, la intersectia paraului Jiet cu paraul Taia este atestata, in diferite documente, atat in anul 1499 cat si in anul 1493.

La Jiet, localitate apartinatoare a Petrilei s-au gasit urme ale exploatarii aurului aluvionar, de catre daci si romani la locul numit Hududeu, unde au fost descoperiti si dinari romani. Dar ceea ce este remarcabil si ilustrat de dictionarul limbii romane, editat de Academia Romana, "petrila" (substantiv comun), inseamna "drum pietros neasfaltat". Oamenii locului, pastori si crescatori de vite pe plaiurile bogate in pasuni, foloseau "piatra neagra care arde" la incalzit si la efectuarea schimburilor comerciale, straturile de huila fiind intalnite chiar la suprafata.

La vremea cand se inchegau primele formatiuni statale romanesti feudale, voievodatul ce se intindea in Banat intre Mures si Dunare, ajuns la apogeu sub voievodul Glad (sec.IX-X), cuprindea in teritoriul sau si Valea Jiului. Mai tarziu, aceste pamanturi au facut parte din voievodatul lui Litovoi ce se intindea pe ambele versante ale Carpatilor Meridionali, din tinutul Gorjului si pana in tara Hategului. Cel mai important document scris despre Valea Jiului este un act de danie al regelui Vladislav I al Ungariei catre cneazul roman Mihail Cande, datand din anul 1493.

Este scris in acest hrisov ca boierul Mihail Cande stapaneste mosiile aflate pe teritoriul de azi al Petrilei (Peterella), Maleia, langa Petrosani, Rotunda, langa Petrosani sau dupa unii autori Lonea, Campul lui Neag , Morisoara, in Vulcan, iar putin dupa aceea, in 1501, langa acestea se aminteste Kaprisowar, in Vulcan, ca fiindu-i proprietati "ab antiquo". Chiar si mai inainte, in jurul anului 1493, regele Albert de Habsburg recunoscuse ca Valea Jiului este proprietatea lui Niculae Cande, tatal cneazului Mihail.

O data cu intocmirea primului recensamant confesional in 1733 de catre episcopul Inocentiu Micu-Klein s-a consemnat existenta in localitatea Petrila a unui preot ortodox, Dumitru, a unui preot greco-catolic, Ştefan si a unei biserici cu 48 familii de credinciosi, familii compuse in medie din 5 membri.

 

Inceputurile exploatarii sistematice, cu mijloace rudimentare, a carbunelui din Valea Jiului se regasesc in anul 1840 cand fratii Hoffman si Carol Mederspach, proprietari austrieci de mine din Rusca Montana, atrasi de bogatele zacaminte carbonifere au pus bazele viitoarelor exploatari si intreprinderi miniere, continuand sa cumpere de la proprietari si tarani eliberati un numar mare de posesiuni miniere.

Exploatarea zacamintelor carbonifere a continuat de-a lungul anilor, dezvoltand o zona mono industriala, activitatea economica preponderenta fiind aceea de exploatare si prelucrare a carbunelui.