Corfu

După o noapte si o zi de drum cu autocarul(plecare din Timişoara) iată-ne ajunşi în Igoumenitsa,de unde traversăm cu feribotul in staţiunea Gouvia situată într-un golf natural pe coasta de est a insulei Corfu,cazarea facându-se la Hotel Popi-Star care la prima vedere nu părea ceva deosebit.(pe parcurs am constatat că de fapt acest hotel avea două intrări si noi ne aflam la intrarea din spate).Hotelul dispune de 115 camere simple nu prea confortabile (cel puţin în care am stat eu) ,impărţite între 2 clădiri .Are o piscină pentru adulţi si copii unde nu trebuie sa plăteşti şeslongurile si mai are un restaurant şi o cafenea/bar care la micul dejun are acelaşi meniu în fiecare zi,dar să trecem peste micile inconvienente si să savurăm frumuseţea obiectivelor ce stau la baza acestei excursii.
Grecia are o istorie ,lungă si bogată,timp în care şi-a răspândit influienţa pe trei continente.Grecia este formată din 13 regiuni împărţite în 51 de prefecturi.Deci se poate explora si descoperi leagănul civilizaţiei occidentale.După mai multe documentari de la cei care au anumite postări pe site-uri am hotărât să fac si eu o incursiune pe meleagurile celor trei mări.. Egee,Ionică,Mediteraniana.
Având puţin timp până la lăsatul serii am făcut o plimbare în jurul staţiunii de unde am dedus că Gouvia este o staţiune turistică,care vizează tinerii sau pe cei care îşi doresc zile de relaxare pe plajă,distracţie şi nopţi de neuitat într-unul din numeroasele restaurante ,baruri şi cluburi de noapte.Deasemeni Gouvia este şi un port principal din Corfu având o istorie maritimă puternică,azi fiind populară şi prin faimoşii şi bogaţii proprietari de yahturi. După o odihnă bine meritată, în zorii zilei după ce servim micul dejun,pornim într-o vizită prin insula Corfu sau Kerkira cum este cunoscută în rândul grecilor sau "Insula Sf.Spiridon "¬ . Se mai numeşte şi insula Sf. Spiridon nu pentru că acesta ar fi trăit sau s-ar fi născut aicea ci pentru că mai bine de jumătate de mileniu moaştele acestuia au fost aduse pe această insulă unde au fost păstrate cu cinste până în zilele noastre.Astfel primul obiectiv de vizitat a fost biserica Sf. Spiridon , biserică cu cel mai înalt turn din oraş încât vazându-l din orice colţ al oraşului era greu de ocolit.Sf. Spiridon s-a născut,a trăit şi a murit în Cipru. Când soracinii au atacat insula Cipru localnicii au deschis mormântul acestuia luându-i trupul care era neputrezit şi frumos mirositor ,pentru a nu fi profanat şi l-au dus la Constantinopol.După cucerirea Constantinopolului în 1453 un preot din Corfu a luat moaştele Sf. Spiridon ,care au rămas pentru o vreme în familia lui făcând parte din zestrea nepoatei sale. În anul 1590 moastele Sf. Spiridon au fost aşezate în actuala locaţie , şi anume în biserica care-i poartă numele.Pictura interioară a bisericii are puternice influienţe renascentiste.Plafonul este separat în 17 sectoare, înfăţişând scene din viaţa sfântului şi a celor 4 evanghelişti.Moaştele sfântului sunt păstrate într-un sarcofag de argint din secolul 19 aşezat in dreapta sf. Altar.
Insula Corfu sau insula de smarald este una din cele şapte insule ioniene ce vin în prelungirea coastei de vest a Greciei continentale. Potrivit mitologiei Corfu (Kerkira) vine din numele nimfei Kerkira,de care zeul marii,Poseidon s-ar fi îndrăgostit,răpind-o apoi ducând-o pe această insulă care i-a preluat numele.
Este ştiut că femeile au jucat un rol de seamă în istoria omenirii şi în politica acestei lumi,însă nici una dintre femeile din istorie nu se pot compara cu "Impărăteasa Teodora a
Bizanţului" în cea ce priveşte destinul ei uluitor,fie influenţa decisivă avută în politică.
Am făcut acest preambul întrucât după vizitarea bis.Sf. Spiridon am vizitat bis. ce adaposteşte moaştele impărătesei Teodora. Viaţa impărătesei Teodora după cum o descrie istoricul Charles Diehl nu a fost de la început una demnă de lăudat ,ba din contră în prima tinereţe a avut o viaţă deosebit de aventuroasă din care s-a ales cu doi bastarzi: o fată şi un băiat.Pe fată a păstrat-o lângă ea,in schimb de băiat n-a vrut să ştie de el nici când a devenit impărăteasă.Acelaşi istoric descrie că nu era nimic deosebit in ce priveşte decăderea moravurilor,după cum nu era neobişnuit că oamenii cu stare să răscumpere fete din casele de toleranţă şi să le ia in căsătorie.
Deşi viaţa Teodorei este prezentată în mai multe variante,nici pâna la această oră nu se cunoaşte cu adevarat realitatea, însă cert este că ea a rămas în istorie ca impărăpteasa restauratoarea icoanelor, cea care a pus capăt unor secole de dramatic iconoclasm.
Din descrierile unor istorici se poate crede că au existat două Teodore,una din istoria secretă şi una din istoria reală. Teodora fiind inzestrată cu o frumuseţe deosebită,a fost remarcată şi aleasă de trimişii noului impărat alături de alte şase fete pentru a-i fi aduse spre căsătorie. Tuturor fetelor împăratul le-a dat un măr şi le-a invitat în ziua următoare din nou la palat, întrebându-le ce au făcut cu mărul. Şase fete au răspuns că l-au mâncat, a şaptea, însă, sfătuită de un stâlpnic din Nicomidia, i-a dat un uimitor răspuns. Această fată, Teodora, i-a spus, înmânându-i împăratului două mere, că: "mărul cel dintâi, talantul pe care Dumnezeu l-a sădit în mine, ţi-l înapoiez neatins: este fecioria mea. Cel de-al doilea, asemenea dinarilor, este fiul pe care ţi-l voi dărui". Auzind acest neaşteptat răspuns, împăratul a ales-o pe Teodora ca să-i fie soţie, implicit împărăteasă. Această procedură de alegere a împărătesei era obişnuită în Imperiul Bizantin.
Căsătoria lor a fost insă umbrită de ura impăratului faţă de sfintele icoane şi de prigoana lui asupra celor care le cinsteau.In această privinţă Teodora şi-a sfidat soţul, continuând să cinstească in taină sfintele icoane,alături de soacra sa.După moartea soţului ei şi după multe demersuri Teodora a reuşit restaurarea şi introducerea icoanelor in biserici punând astfel capăt a secole intregi de dramatic iconoclasm. Se mai spune că sinodul bisericii a aruncat anatema asupra iconoclaştilor însă credincioasa Teodora,fidelă memoriei soţului ei,a cerut sinodalilor să-l cruţe pe acesta de anatemă şi să facă rugăciuni pentru iertarea lui invocând că pe patul de moarte acesta s-a închinat sfintelor icoane,căindu-se de greşelile sale.Iertarea impăratului s-a făcut văzută atunci când Patriarhul Teofil a deschis o listă unde erau scrise numele tuturor impăraţilor iconoclaşti şi spre surprinderea lui numele împăratului lipsea deşi iniţial era scris în acele documente. Semn că în urma rugăciunilor Teodoriei şi celorlalţi credincioşi numele împăratului a fost şters din listă deci a primit iertare .După cum ştim toţi sfinţii au legendele lor şi sper că nu am plictisit evocând viaţa impărătesei .(intrucât ar fi fost prea simplist să evoc doar vizita acestei biserici,fără a scoate in evidenţă istoria acstei biserici).
Urmează o coborâre pe străduţe inguste şi ajungem pe celebrul bulevard LISTON , unde lumea bună se retrage la umbră pentru a bea un frappe la cafenelele ce se intind pe tot bulevardul. Ne indreptăm spre un alt punct de atracţie in extremitatea estică a oraşului Corfu şi anume oraşul vechi sau Fortăreţa veche situată pe o peninsulă stâncoasă,inconjurată de ziduri fortificate care in unele zone,s-au prăbuşit in mare din cauza eroziunii.Fortăreaţa a inceput să fie locuită din secolul VI-lea după ce oraşul a fost devastat şi ulterior a fost transformat intr-o zonă militară.Cel mai inalt punct al fortăreţei il constituie un obelisc natural, in vârful căruia se află un observator militar şi o cruce.
Călătoria in Corfu inseamnă descoperirea unor locuri minunate,scăldate de ape azurii şi de parfum proaspăt.Călcând pe aceste meleaguri ai şansa să simţi vibraţia care a dat viaţă atâtor minuni ale lumii.

86 imagini in total la aceasta impresie