Corfu

Paleokastritsa ,Achillio şi trista împărăteasă

O nouă zi în care ferrybotul spintecă întinsul albastru,lăsând în urmă dâre de spumă ce sclipesc în soare.Te afli pe punte,copleşit de emoţie şi nerăbdare,de zgomotul valurilor şi al imensului vapor,de chemările pescăruşilor , de lumina ireală care te-a fascinat încă de când , ai păşit prima dată pe pământ grecesc, de briza sărată,care te loveşte in faţă şi ţi se incurcă în păr.
Corfu este un tărâm binecuvântat, unde natura a fost extrem de darnică. O fâşie de pământ răsărită din marea Ionică,plină de legende şi istorie, care cu siguranţă te v-a vrăji,la fel cum i-a vrăjit pe mulţi înaintea ta ,fie ei regi,artişti sau oameni de rând.
La 25 km de Kerkyra , Paleokastritsa, a doua mare staţiune se află pe partea de N-V a insulei.Din marea de un albastru intens se ridică dealuri stăncoase,verzi şi impădurite,la poalele cărora se desfăşoară plajele cu nisip şi golfuleţele de unde pleacă ambarcaţiuni turistice spre grote ascunse.
Lângă malul marii se află o stâncă denumită Kolovri, care conform tradiţiei, reprezintă corabia împietrită a lui Ulise , iar conform altei variante, este vasul unui corsar algerian care ar fi mers să jefuiască mănăstirea Paleokastritsa,dar pe care rugile igumenului l-au împietrit.Mănăstirea Paleokastritsa se iveşte pe vârful înverzit al unei stănci de unde ochiul vizitatorului este încântat de un frumos peisaj atât în interiorul mănăstirii cât şi în exterior.Mănăstirea datează din anul 1228 şi constituie o importantă şi frumoasă piesă arhitecturală,adăpostită de Corfu.In interior se găsesc icoane care datează din perioada bizantină ,cărţi , ruine şi un muzeu ecleziastic.Peste tot pe unde te uiţi ,noi vedem o piatră banală sau o frunză normală de copac,dar pentru ei sunt legende şi zeităţi .
Aici dealurile abrupte şi stâncoase acoperite ca un voal de măslini vechi şi chiparoşi se scufundă brusc şi fără interludiu în marea de un albastru ideal ce te face să te simţi mic şi neânsemnat,să devi şi tu doar o frunză purtată de aerul tare de mare către locul de împreunare a soarelui roşu cu apa de safir. Plecăm spre un alt obiectiv cu sentimentul că n-am pierdut vremea,ba mai mult,mă gândesc că ,tot văzând atâtea lucruri frumoase,sentimentul pozitiv care ne încearcă de fiecare dată se va depune in sufletul nostru, îndepărtând din zgura amărăciunilor şi stresului de zi cu zi.
La 9 km din oraşul Kerkyra ajungem la înverzitul sat Gastouri unde la mica distanţă ne aştepta renumitul Achillio,palatul îndureratei împărătese Elisabeta a Austriei,renumita Sissy,care prin intermediul frumuseţii ei şi mult tulburatei sale vieţi ,a devenit subiect de dezbatere în logotehnie,pictură şi teatru.Facerea de cunoştinţă cu Achillio începe din clipa în care vizitatorul păşeşte pragul centralei porţi de metal,în faţa căreia ne aflăm şi noi privind inscripţia care marchează identitatea palatului.Intrarea principală se află întruna din faţadele palatului,decorată cu statui şi balcoane cu capitolii drăgălaşe.Cum se intră în palat pe dreapta se află o încăpere care a fost transforamată în capelă cu o bogată iconografie,iar în stânga ,sala de mese în ritm renascentist şi locul de fumat în ritm pompeian.La mijloc,se află sala de recepţie,unde artişti renumiţi au găjduit lucrări interesante dar şi în alte locuri ale palatului,cele mai importante dintre acestea fiind
Cele Patru Anotimpuri a unui pictor italian, marele tablou a unui pictor austriac care-l reprezintă pe Achille târând legat de carul său de luptă cadavrul lui Hector alergând în faţa zidurilor Troiei.
La etajul de mijloc se găsesc apartamentele împărătesei Elisabeta iar la etajul superior,se găseau apartamentele împăratului Franz Joseph şi ale arhiducesei Maria Valeria.Pe acest etaj se mai pot admira un balcon frumos decorat cu capete de filozofi şi cu statuile celor 9 muze,de asemenea,mai există statui şi în grădinile palatului cum ar fi cea a lui Achile muribund,a Satirului cu Dionyssos pe umăr,a unui alergător de maraton şi multe altele.Această minunată privelişte dată de construcţia impunătoare a palatului Achillio se datorează vieţii zbuciumate a împărătesei Elisabeta (Sissy) pe care aş dori să o evoc in căteva rânduri.La vârsta de 16 ani,Elisabeta l-a întâlnit pe împăratul Austriei Franz Joseph,întâlnire care s-a transformat rapid intr-o dragoste pasională sfârşindu-se
la 24 Aprilie 1854 în căsătoria celor doi.Însă,din nefericire pentru tânăra împărăteasă ,viţa ei lângă Franz Joseph,nu era nealterată,fapt la care a contribuit,în afara altora şi soacra ei Sophia care a devenit umbra sensibilei fete.Cu toate că avea doi copii,relaţiile cu soţul ei şi cu anturajul acestuia,se agravau în mod continuu.Destrămării psihice i-a urmat înrăutăţirea stării sănătăţii.
După moartea micuţei Sophia una din ficele ei şi chiar după naşterea prinţului Rudolph ,moştenitorul tronului ea a rămas oaia neagră a familiei încât custodia copiilor a fost preluată în mod exclusiv de către soacra ei.Lovitura de graţie împărătesei cuprinse de melancolie a
venit odată cu confirmarea relaţiilor extraconjucale ale soţului ei ,lucru ce a făcut-o să plece intr-o călătorie mai lungă în Madeira,Majorca,pe coastele spaniole,Triest şi în final a ajuns în Kerkyra.Aici împărăteasa a stat 3 luni timp în care a studiat scriitorii clasici găsind odihnă psihică şi linişte in înverzitele sate pitoreşti ale insulei.Cu durere în suflet împărateasa a părăsit Kerkyra intorcîndu-se la Viena să-şi viziteze copiii.În decursul următorilor ani împărăterasa a fost încercată de numeroase întîmplări care în final au determinat-o să-şi găsească consolarea în Kerkyra.În 1897 a murit sora ei Sofia,care a ars de vie pe când,după cum se spune,i-a luat foc rochia când a încercat să ascundă de tatăl ei o ţigară aprinsă. Anterior in 1889,nenorocoasa împărăteasă a fost încercată de cea mai grea durere ce o poate simţi o mamă si anume,la 30 ianuarie a aceluiaşi an fiul ei Rudolph,moştenitorul tronului a fost găsit mort împreună cu iubita lui o tînără de 17.ani.Trebuie menţionat că Rudolph era căsătorit cu prinţesa Ştefania a Belgiei şi legătura sa cu această tînără constituia temă de scandal la Curtea Austriei,astfel că cercetătorii care s-au ocupat de acest caz tragic au susţinut că Rudolph a ucis-o pe fata ,apoi s-a sinucis şi el la rîndul său ,fără însă ca aceasta să fi fost adeverită chiar şi pînă astăzi. Moartea fiului a avut un impact catalitic asupra restului vieţii împărătesei,aceasta îmbrăcîndu-se in negru pentru totdeauna.Tot aceste întîmplări nefaste au facut-o să se retragă la Kerkyra,să construiască o casă a ei,unde într-o atmosferă de reculegere şi linişte,să-şi petreacă restul vieţii.Astfel a cumpărat vila unde a fost găzduită în vizitele ei anteriore şi a ordonat construirea unui frumos palat ,în stil neoclasic,pe care ea însăşi l-a numit ACHILLO după admiraţia ce i-o purta eroului homeric(Achile).
În ciuda vieţii ei tumultoase Elisabeta era o cunoscătoare a tuturor secretelor păstrării frumuseţii,aplicându-le cu severitate.În afară de frumuseţea ei ,melancolica împărăteasă poseda o rară cultură psihică şi intelectuală fiind cunoscută şi pentru educaţia şi cunoştinţele ei enciclopedice.Împărăteasa melancolică a murit la vîrstade 61 ani astfel închizîndu-se ciclul vieţii unei fiinţe magnifice care a incitat interesul mondial prin frumuseţea ei unică, prin numeroasele tragedii care i-au însemnat viaţa şi prin incredibila ei opunere împotriva stabilimentului al vremii ei.
Aceasta este,în mod succint viaţa marii împărătese melancolice,care a fost iubită de Europa,de Grecia şi în special de Kerkyra,căreia i-a lăsat moştenire palatul ei Achillio,care constituie o adevărată podoabă a insulei Feacilor.

123 imagini in total la aceasta impresie