Buzau

Dupa cum ne-am propus , am facut o excursie la asezarile rupestre de la Nucu, com Bozioru. Am vizitat o parte din asezarile rupestre din zona, a fost greu fara o harta turistica si fara un traseu marcat corespunzator , dar ambitiosi cum suntem am gasit cateva obiective deosebite. Am ajuns cu masinile pana in satul Nucu (de la Bozioru pana la Nucu nu mai este asfaltat ) , dar, mai departe pana la Poiana Cozanei unde ne propusesem sa campam era drumul foarte greu pentru masinutele noastre . Am mers pe jos cam 30 de minute pana la Poiana Cozanei.

Poiana Cozanei, un tinut de basm inconjurat de dealuri. Nuantele de verde crud ale copacilor, cerul albastru si florile de papadie alcatuiesc un decor minunat pe care nu te poti satura sa-l admiri.

Stanca in care cu aproape 400 de ani in urma a sapat pustnicul Dionisie Torcatorul strajuieste acest loc rupt din rai. Numai trilurile pasarilor tulbura linistea naturii si, bineinteles, catva turisti care au avut curajul sa infrunte drumurile grele pentru a ajunge aici.

Dupa vizitare am mers prin poiana( in amonte) trecem pe langa cativa copaci seculari , urcam un deal mic si ajungem la doua stanci. (15 min.) In dreapta avem izvorul (de apa sulfuroasa) care alimenteaza localitatea Nucu.

Poteca începe să urce pronunţat prin pădure ajungând în cca 15 min la poalele unui impresionant perete abrupt în care se află Peştera lui Iosif. Schitul Ioan Bogoslav, iar prima menţiune documentară datează din 18 iulie 1857. Deşi este atestat documentar relativ recent, cercetătorii plasează existenţa sa în perioada începuturilor creştinismului pe aceste meleaguri (sec. 3-6 d.c.) peştele zgrafiat deasupra intrării fiind un simbol paleocreştin.

Continuând drumul, poteca( este marcata cu banda rosie dar in sens invers) urmăreşte un timp curba de nivel , trecem de o zona mai mlastinoasa ,ca apoi să urce susţinut o diferenţă de nivel de cca 50 m ajungând pe o altă curbă de nivel, tinem poteca din dreapta şi astfel prin pădure, ajungem la alt obiectiv al nostru unde întâlnim un grup de stânci în care dacă suntem atenţi zărim urmele locaşurilor săpate pentru susţinerea de grinzi de lemn ale vechiului schit Agatonul Vechi (Dărâmătura), care s-a surpat complet în decursul timpului, păstrându-se doar urmele celor două încăperi şi scara de piatră pentru acces.

Urmarim marcajul şi în scurt timp ( 5min) ajungem la alt grup de stânci unde întâlnim cel mai pitoresc aşezământ rupestru monahal: Agatonul Nou - o stâncă săpată de om în care a funcţionat schitul cu acelaşi nume.

Deşi prima menţiune documentară este din 18 iulie 1587 , înaintea domniei lui Neagoe Basarab. Pe pereţi se păstrează câteva incizii şi un pomelnic scris cu litere chilirice.

La intoarcere am intalnit ghidul din zona ( Diana) dar era prea tarziu sa mai mergem la obiectivele care le ratasem , am promis ca mergem la Alunis la muzeu dar a doua zi a plouat si......vom ajunge altadata.
Cum in localitate nu am gasit o cazare pe placul tuturor a-m facut cale intoarsa pana la terenul de fotbal unde a-m instalat corturile.
Daca ploaia nu a mai incetat am renuntat si la Vulcanii Noroiosi dar am ajuns la Manastirea Ciolanu si in parcul de sculptura in piatra Magura.

Alte articole.

Tara Luanei

"Da, un barbat. Exista si o varianta in care Luana era o fata frumoasa, o sa v-o spun si pe aceea. Asadar, regele Luana pazea portile unei cetati puternice, cu ziduri pana la cer. Aceasta cetate era luminata zi si noapte de un soare ce stralucea aidoma astrului zilei. Cei din cetate erau puternici, drepti si netematori. Atunci cand erau raniti in razboaie, Luana ii tamaduia cu apele vii si moarte din Valea Izvoarelor. Multi ani fericiti au trait ei, pana au venit vrajmasi in care de foc si au doborat soarele Luanei. Mare prapad s-a intamplat atunci pe pamant." Felul in care povesteste Diana arata limpede ca e vorba de o repetare fidela a unei povesti stravechi. "Pamantul s-a cutremurat din incheieturi", continua ea oarecum mecanic, ca si cum ar vorbi in transa, "iar locul cetatii a fost ars pana la jumatate de metru adancime si nu a mai fost calcat multa vreme, nici de picior de animal salbatic, nici de picior de om, nici pasarile cerului nu au mai zburat pe deasupra." Brusc, Diana pare ca se trezeste din poveste si trece la alt ton: "Eu cred ca apele tamaduitoare sunt cele de la Fisici, unde pe vremea comunistilor erau bai curative. Povestea regelui Luana este evident legata de un cult al soarelui, foarte vechi, si asa se explica si multimea de simboluri solare de pe pietre - stele, sori, cruci. Iar doborarea soarelui ar putea simboliza trecerea de la o credinta la alta, de la religia solara la crestinism. In cealalta varianta, Luana era o fata foarte frumoasa, venita din cer intr-un car de foc. S-a indragostit de un locuitor de aici si a ramas in locurile astea. I-a invatat pe oameni scrisul, cititul, medicina, si le vindeca bolile cu apa vie si apa moarta.


Dar fostul ei iubit a descoperit unde se afla si a pornit razboi impotriva localnicilor. Luana i-a invatat sa se ascunda in stanca, deoarece numai acolo vor scapa de trambele de foc aruncate de dusmani. Asa se explica multimea de asezari rupestre in zona Carpatilor de curbura, in special la Colti-Bozioru." "Se stie in ce zona s-au intamplat toate astea?" "Da, cum sa nu... E vorba de platoul Martirei..." Platoul Martirei! Locul fabulos in care inotasem prin flori de camp, in calatoria facuta in vara. Iar stancile in care s-au ascuns oamenii ca sa scape de trambele de foc sunt stancile din poiana Cozanei! Acolo, la Fundul Pesterii, vazusem pe pereti desenate multime de pumnale, varfuri de sageata si de lance orientate cu varful in sus, intre care erau figurate zeci de linii. Profesorul Vasile Boroneant spune ca sunt pumnale de tip akinakes, tipice perioadei sec. VI-IV inainte de Hristos. Imaginea este impresionanta, si parca ilustreaza, intr-adevar, un atac, un razboi, poate chiar trambe de foc.


"Tablita" de la Policiori

Povestea soarelui este cu adevarat stranie, si ar putea sugera existenta unei surse de energie care presupunea o tehnologie foarte avansata pentru vremea aceea. Ce sa inteleg din aceste legende? Ca in aceasta regiune cu energii ciudate s-au stabilit, candva, niste fiinte venite poate din alte lumi, posesoare ale unor tehnologii inaintate? Stratul de arsura a fost confirmat de unii cercetatori, dar nicaieri nu s-au facut sapaturi arheologice. De altfel, Fundul Pesterii este incadrat in Lista Monumentelor cu datarea in sec. XVI-XIX! In plus, se vorbeste ca in zona sunt zacaminte de uraniu, care au fost exploatate in secret pe vremea comunistilor, deci regiunea e radioactiva... "Sumerienii aveau 12 zei-regi", ma lamureste fata. "Cand intre ei se nastea un alt zeu, cel mai batran trebuia sa plece. Iar Luana e atestat, a fost unul dintre regii Sumerului, prediluvian, al treilea la numar. De altfel, numele acesta e strain de noi, nimeni nu il poarta, el apare doar in legenda". O las sa continue, dar pentru mine e parca prea mult. Am patruns dintr-o data intr-o lume fantastica, dar care e pe jumatate aievea: "tablita" sumeriana de la Policiori, scrierile ciudate de pe Broscaru, povestea regelui Luana, carele si trambele de foc, florile uriase de pe dealul Martirei...

Inscriptia de pe Turtudui

Linistea de pe Turtudui e tot mai stranie. Diana povesteste, povesteste, iar cand ajungem sus, se opreste brusc. Privelistea iti taie respiratia. Si nu doar pentru o clipa. Este atat de ciudata atmosfera, incat ma tem ca daca as respira, s-ar isca cine stie ce grozavie din senin. "Ma gandesc la disparitiile acelea din poiana Cozanei, de la Tiharia, deasupra Fundului Pesterii, unde pe vremuri domnea Luana si a avut loc atacul acela", imi spune Diana dupa cateva clipe de pauza. "Stiti, acolo au disparut in anii `80 doi baieti. Doi frati. Au disparut, pur si simplu, si nu au mai aparut niciodata! Te apuca racorile. Daca disparem si noi? Eu ca eu, da numa dumneavoastra sa nu dispareti, ca nu stiu cum mai dau eu fata cu domnul Nica!", spune fara urma de zambet pe chip. "Nu-i de gluma!"


Diana transcrie semne


Ne apucam sa cautam inscriptia. Sunt zeci de colti stancosi, si pe oricare dintre ei s-ar putea gasi scrierea cautata. O luam in directii diferite, in timp ce Diana isi reia firul vorbirii. O aud departandu-se, vorbind tare, ca si cum s-ar teme de ceturile albastre sau de intensitatea azurului, care, zic unii, poate favoriza teleportarea. La un moment dat, tace brusc. Trec minute lungi si nu o mai aud. O caut printre pietre, ma duc in directia in care a mers si ea, o strig pe nume. Nu primesc nici un raspuns. De jur-imprejur, doar eternitate. Pentru o clipa, am sentimentul ca am pasit in alt taram. E o liniste absoluta, iar faptul ca nu o aud pe fata vorbind ma nelinisteste. "A disparut Diana", imi zic, pe jumatate amuzata, pe jumatate ingrijorata. Reiau cautarile si o gasesc asezata pe jos, langa o piatra inalta, frumos fasonata, doborata la pamant. Sta si copiaza intr-un caiet inscriptia. Rasuflu usurata. Arunc o privire pe scriere si decretez scurt: "sunt chirilice". "Nu sunt chirilice", raspunde ea calma si absorbita. "E o scriere autohtona. Par a fi chirilice, dar sunt si semne care nu exista in alfabetul chirilic. De fapt, alfabetul chirilic deriva dintr-un alfabet de-al nostru, autohton." "Pi Pascul", citeste repede, pe primul rand. Apoi, sacadat, pe litere: "e-s-t-h-a-i-r-a-t-u d-o-g-a-v-b-u-i-l-i. Ce o fi insemnand?

Bozioru sat Bozioru - Subcarpatii Buzaului/raul Balaneasa - Biserica din lemn "Nasterea Maicii Domnului" sec.18, Biserica "Sf. Voievozi" 1784
Bozioru sat Fisici - Subcarpatii Buzaului - Muntii Buzau - balneo-izvoare ape minerale indicate in afectiuni reumatologice, ginecologice, renale, respiratorii, digestive, cardiovasculare, buvete, clima continentala de dealuri, sedativ-indiferenta, climat de crutare, 650m alt.
Bozioru sat Nucu - Subcarpatii Buzaului/raul Nucu - Biserici rupestre-Pestera lui Dionisie Torcatorul, Piatra Ingaurita, Pestera lui Iosif, Agatonul Nou, Bucataria, Schitul "Fundatura", Manastirea "Sf. Gheorghe" 1596 ctitor Mihai Viteazul (Biserica si chilii din lemn), Schitul lui Agaton 1587, Biserica "Intrarea in Biserica a Maicii Domnului" 1765

77 imagini in total la aceasta impresie