Bicaz

Orasul Bicaz este una dintre multele localitati devenite, in anii comunismului, "oras muncitoresc". Aceasta datorita lucrarilor la amenajarea hidroenergetica de la Izvorul Muntelui si a centralei electrice "V.I. Lenin" de la Stejaru - cum se numea atunci. Miile de oameni adusi de regimul comunist in zona au dat nastere coloniei si, ulterior, orasului Bicaz.

Mica asezare avea sa ajunga, in vremurile sale de glorie, la circa 15.000 de locuitori. De altfel, in 1952 aici avea sa fie pusa in functiune Fabrica de Ciment Bicaz care asigura necesarul de ciment pentru ridicarea barajului de la Izvorul Muntelui.
Mai tarziu, dupa ce va fi pornita in 1979 fabrica de ciment de la Tasca iar in 1980 va fi pusa in functiune a doua linie de fabricatie, complexul format se va numi Combinatul de Lianti si Azbociment Bicaz, devenind cel mai mare producator de ciment din tara la acea data.

Printr-un decret publicat in Monitorul Oficial din 27 august 1960, Bicazul este declarat oras. Aceasta data va fi stabilita de catre consiliul local ca fiind ziua orasului Bicaz.

Caile de acces catre orasul Bicaz sunt DN 15 dinspre Piatra-Neamt (26 km), DN 17B si DN 15 dinspre Vatra Dornei (131 km) si Toplita (112 km).

Cu o populatie sub 9 mii de locuitori, orasul Bicaz reprezinta principalul punct de acces spre Masivului Ceahlau sau spre celelalte obiective turistice din zona: Pestera Tosorog (24 km), Pestera Munticelu (26 km), Cheile Bicazului si Cheile Sugaului (25 km), Poiana Teiului si Valea Tarcaului, ruinele Palatului Cnejilor sau Manastirea Buhalnita (ctitorita in 1627), statiunile Durau sau Borsec. Si sa nu uitam barajul si lacul de acumulare Izvorul Muntelui.

Orasul Bicaz se intinde pe 144 de kmp, avand patru sate componente: Izvorul Alb, Izvorul Muntelui, Potoci si Secu.