Curtea de Arges

Pe Arges in jos/ Pe un mal frumos... descalecatorii Basarabi intemeiaza aici prima cetate de scaun a Tarii Romanesti, in 1330, dupa celebra batalie de la Posada. Pe Valea manoasa a Argesului, la adapostul Muntilor Fagaras si la intretaierea vechilor drumuri comerciale, la Curtea de Arges semnele trecutului sunt prezente peste tot.

Dar pentru ca orasul este mic (intr-o ora il strabati de la un capat la altul) alternanta de nou si vechi este cu atat mai uluitoare. Vestigiile medievale par sa nu fie insa tulburate de apropierea caselor moderne.
In piateta din centru te intampina statuia intaiului domn al Tarii Romanesti, Basarab I. Intr-o parte, ruinele Cetatii Domnesti, cel mai vechi ansamblu de arta feudala din tara noastra, pastrat in forma initiala, in alta chemarea tainica a turnului Bisericii San-Nicoara.

Din intreaga cetate, doar falnica Biserica Domneasca (Biserica Sf. Nicolae Domnesc) a biruit vremurile.

Alaturi ii mai tin inca tovarasie ruinele caselor voievodale, ale bastionului de aparare, inconjurate de ramasitele zidurilor groase de aparare.

In Biserica Domneasca, inaltata in secolul al XIV-lea, se mai poate admira o parte din fresca originala, cea mai veche de acest gen din tara. Inainte de a trece drumul spre Biserica San-Nicoara, viziteaza Muzeul Municipal, pentru o alta incursiune in istorie, si Casa Norocea (Sectia de etnografie a Muzeului), unde vei descoperi vechea ceramica si portul popular de Arges.

In fata Bisericii Domnesti, pe o colina verde, se ridica ruinele rosietice ale Bisericii San-Nicoara (sec. al XIV-lea) sau Biserica Sf. Nicolae cel Mic, cum o mai numeau localnicii, pentru a o deosebi de cea domneasca. Se spune ca ar fi fost ctitorita chiar de vestita Doamna Clara, mama voievodului Vlaicu-Voda.

Aici s-a aflat candva Episcopia catolica, turnul inalt, care domina asezarea, era folosit si ca foisor de foc si post de observatie, intre el si turnul-donjon al Cetatii Poienari existand un sistem de comunicare la distanta.

De aici, prin intermediul unor faclii aprinse, era semnalizata apropierea dusmanilor catre ultimul refugiu al domnilor romani, aflat la 25 de kilometri departare.

Date istorice:
Orasul Curtea de Arges din zilele noastre  nu este cel mai vechi din tara, dar se numara printre acelea in care populatia autohtona este atestata de cateva milenii. O dovada sigura o constitue urmele materiale descoperite in sapaturile arheologice de data relativ recenta efectuate pe teritoriul orasului, in valea Tirgului, la Radovanu, precum si in imprejurimi ( la Poienari, Valea Danului, Vilsanesti, Zigoneni, Baiculesti, Tutana, Retevoiesti).Aceste descoperiri atesta viata umana inca din paleolitic si neolitic, asadar cu mii si zeci de mii de ani in urma.

In secolul al XIII-lea (1247), Curtea de Arges a fost resedinta de scaun a voievodului Seneslau, al carui fiu Basarab, a unit sub sceptrul sau toate cnezatelor si voievodatele dintre Carpati si Dunare intr-o singura tara, Tara Romaneasca.

In vara si in toamna  anului 1330 s-a desfasurat in aceste locuri razboiul dintre Basarab I Intemeietorul si Carol Robert, regele Ungariei., razboi in care orasul Arges capitala Tarii Romanesti, devenise simbolul rezistentei populare impotriva cotropirii vrasmase, simbolul luptei pentru independenta tanarului stat romanesc. Ostile lui Basarab I  Intemeietorul au zdrobit pe cele maghiare in defileul Carpatilor, la locul ramas in  istorie sub numele de Posada.

Intre anii 1352-1364 a domnit Nicolae Alexandru fiul lui Basarab I, care a consolidat pozitiile interne si internationale ale tarii si a infiintat la Arges prima mitropolie a tarii (1359).Tot prin stradania lui s-a terminat constructia bisericii Sf. Nicolae domnesc care va deveni prima necropola a domnilor ramani dintre Carpati si Dunare.

In continuare a domnit intre anii 1364-1377 Vladislav I (Vlaicu). A fost  unul dintre primii domni munteni care au sprijinit intensificarea legaturilor comerciale dintre Tara Romaneasca si orasele din Transilvania, a infiintat la Arges prima monetarie a tarii. Pe vremea lui a fost creata prima scoala locala, la care invatau  fii orasenilor. De la Vladislav I, al carui mormant se pastreaza de cateva secole in biserica Sf. Nicolae domnesc, ne-a ramas cel mai vechi document intern, scris la Arges la 25 noiembrie 1369.

A urmat la domnie Radu I (1377-1383), Dan I (1383-1386) si Mircea cel Batran (1386-1418) iar orasul a devenit in secolul al XIV-lea prima capitala a Tarii Romanesti, a statului cuprins intre Carpati, Dunare si Marea Neagra.

Daca in secolul al XIV-lea Argesul ca asezare urbana era considerat principalul centru politic, economic si cultural al Tarii Romanesti, pe teritoriul caruia curtea domneasca, prin fastul si stralucirea ei, atinsese un nivel european, pe timpul domniei lui Mircea cel Batran orasul avea sa atinga culmile cele mai inalte, devenind un factor hotarator in relatiile internationale din sud-estul Europei. La curtea domneasca din Arges au venit la acea vreme solii din Ungaria, Polonia, Transilvania si din Imperiul otoman pentru a incheia fie tratate de alianta, fie conventii comerciale. Aici a alcatuit Mircea cel Batran planul companiei contra otomanilor pe care-i va zdrobi la Rovine(1394).

Pilda lui Mircea cel Batran avea sa fie urmata rand pe rand de Dan al II-lea, numit si  Dan cel Viteaz, apoi de Alexandru Aldea, de Vlad Dracul si de fiul sau Vlad Tepes, prin continuarea luptei impotriva amenintarilor otomane pe de o parte, iar pe de alta prin sporirea institutiilor culturale ale orasului si consolidarea privilegiilor localnicilor ca oameni liberi aflati sub protectia domniei.

Din 1418 pana in 1431 capitala Tarii Romanesti a fost cand la Arges, cand la Tirgoviste, Argesul ramanind adesea numai o resedinta temporara si ocazionala a domniei.

In primul deceniu  al secolului al XVI-lea, aceasta noua destinatie data orasului a determinat insasi schimbarea numelui asezarii in Curtea de Arges.