Oradea

Cetatea Oradea, in felul in care se prezinta si astazi - pentagonala, cu bastioane pe colturi si sant cu apa - a fost inaltata intre anii 1570-1618 de arhitecti italieni, ramanand cea mai bine pastrata cetate in stil renascist italian din Europa centrala.

Intre anii 1092-1557 a servit ca resedita a Episcopiei romano-catolice de Oradea, perioada in care cetatea a devenit un important centru religios, si cultural. Dincolo de peretii cetatii functiona o biblioteca, un observator astronomic, o tiparnita si o scoala.

In cetate erau 10 pravalii, 150 de case mai mici din piatra, o camera pentru soldati, trei mori si o temnita “afundata ca un iad”. Palatul princiar masura 1 500 de pasi in perimetru avand cinci turnuri dintre care doua lucrate din “ceramica rosie". Trei turnuri slujeau drept magazii pentru munitie, aici locuind aga ienicerilor. Palatul avea patru porti din care numai una era folosita. Biserica din interior a fost transformata in geamie. Sub administratia turceasca, atat cetatea cat si orasul au fost reconstruite. Un amanunt interesant este faptul ca turcii au rebotezat bastioanele cetatii: Tzinghine Tabiesi (bastionul Tiganilor = actualul bastion Ciunt), Koperdan Tabiesi (bastionul Auriu), Juram Tabiesi (bastionul Craisor), Kukuk Tabiesi (bastionul Bethlen) si Aga Tabiesi (bastionul Rosu).

In biserica catolica, si in cimitirul ei si-au gasit odihna vesnica nu mai putin de sapte capete incoronate: Ladislau I (decedat la 25 iulie 1095 la Zvolen, adus la Oradea in perioada 1130-1134), Andrei al II-lea (inmormantat in 1235 la Oradea, dus ulterior la abatia din Agria), Stefan al II-lea, Ladislau al IV-lea Cumanul (asasinat in 1290 la Cheresig), regina Beatrix (sotia lui Carol Robert de Anjou, in 1319), regina Maria (sotia lui Sigismund de Luxemburg, in 1396) si regele-imparat Sigismund de Luxemburg (in 1437).

Faptul ca aceste personalitati au fost inmormantate in Oradea pare sa confirme legenda, dupa care orasul ar fi fost intemeiat chiar de sf. Ladislau (Ladislau I). Din anul 1557 rolul cetatii devine strict militar, fiind asediata de: tatari (1241), turci (1474, 1598, 1658, 1660), rasculati transilvaneni (1290, 1514, 1664, 1703-1710), ostile Principatului Transilvaniei (1557, 1603) si de austrieci (1692).

Cetatea fortificata asa cum se vede si astazi nu a fost cucerita decat de doua ori. In toamna lui 1598, cetatea a fost asediata fara succes, timp de cinci saptamani de ostile turcesti.

Oradenii au avut de partea lor pe domnul Tarii Romanesti, Mihai Viteazul, precum si ploile care au inundat tabara otomana si bolile care au decimat-o.