Pitesti

Aşezată pe o terasă joasă a Piteştiului, biserica cu hramul la început Sf. Ioan Botezătorul şi Sf. Paraschieva a fost ridicată de clucerul Ion Ungurelul 1817, mai mare peste măcelari, după cum evocă pisania, şi terminată de fiul acestuia Alexandru Ungurelu 1828, în timpul lui Dimitrie Ghica Voievod. De asemenea sunt menţionaţi şi Drăghici şi Ion Budişteanu alături de Anica Enghel, fosta doamnă Alexandru Ungurelu.

Clădirea avea o singură turlă, o lungime de 24 metri şi o lăţime de 10 metri. Naosul era despărţit de pronaos printr-un zid gros, străbătut de două deschizături care înlesneau să se audă muzica în altar. În faţa bisericii era clopotniţa, zidită tot din cărămidă, care a fost şi ea demolată împreună cu biserica.

La ridicarea primei biserici, enoriaşii erau puţini şi răspândiţi pe uliţele şi prin zăvoaiele Argeşului, dar erau evlavioşi şi se adunau la biserică nu numai în zilele de sărbătoare, la botezuri, cununii sau înmormântări, ci şi în cursul zilelor din săptămână.



Edificiul pe care îl întâlnim astăzi, poartă hramul Sfânta Vineri şi a fost ridicat în 1903-1908 datorita ruinării lăcaşului anterior. În acest nou lăcaş s-au păstrat portretele votive pe pereţii laterali din pronaos, respectiv sudic şi nordic, pictaţi într-un stil neoclasic, al Anicăi Enghel şi al lui Drăghici Budişteanu (PL.VIII), ca fondatori.

Biserica cea nouă a parohiei Sfânta Vineri a fost construită la începutul secolului al XX lea după proiectul arhitectului Ion N. Socolescu. Inginerul care s-a ocupat de partea de rezistenţă a fost Dumitru Dima (1876-1923).

Ion N. Socolescu (1856-1924) a fost unul din părinţii şcolii româneşti de arhitectură alături de Ion Mincu, St. Ciocârlan, E. Sterian, N. Gabrielescu, Al. Orascu. În ideea creării noii arhitecturi româneşti, arhitecţii se documentau şi dădeau la iveală interpretări ale arhitecturii vechi sau tradiţionale. Arhitectul Socolescu nu era la prima lui lucrare cu subiect religios.