Ploiesti

Muzeul de Arta Ploiesti isi are originea in Pinacoteca Municipiului Ploiesti, infiintata in noiembrie 1931 in urma eforturilor consecvente ale unui grup de vaza de intelectuali ploiesteni, intre care avocatul, omul politic si colectionarul de arta Ion Ionescu-Quintus, arhitectul Toma T. Socolescu, istoricul Dumitru Munteanu-Ramnic, cu sprijinul autoritatilor locale si in cadrul Asezamintelor Culturale "Nicolae Iorga".

Dupa Marea Unire din 1918, s-au luat numeroase masuri, la scara nationala, pentru organizarea unei retele de muzee specializate. Astfel, dispunand de o colectie de arta romaneasca din perioada clasica, moderna si vizand achizitii de la artistii contemporani epocii respective, Pinacoteca Municipiului Ploiesti se alatura muzeelor de arta deja existente la acea data, intre care Muzeul Brukenthal, Pinacoteca Nationala, Muzeul "Theodor Aman", Muzeul "Anastase Simu", Muzeul "Toma Stelian", pinacotecile din Cluj si Iasi etc.

Evacuata in timpul celui de al doilea razboi mondial, Pinacoteca Municipiului Ploiesti se va reinfiinta sub denumirea de Muzeul de Arta Ploiesti in anul 1955.

Palatul a fost initial o resedinta particulara, compusa dintr-un corp central si dependinte, situate intr-o incinta de mari proportii, marcata de un gard sobru, in feronerie, ce poarta inca in medalioane initialele primului proprietar - omul politic si bancherul Ghita Ionescu (1833-1898). Acesta isi ridica si isi decoreaza casa in perioada 1885-1894, dupa planurile arhitectului roman Leonida Negrescu, format la École des Beaux Arts din Paris si profund marcat de personalitatea lui Charles Garnier (1825-1898), creatorul Operei Mari din Paris (1861) si cel mai important reprezentant al stilului Second Empire.

Cladirea are un exterior sobru, decorat cu importante piese de stucatura ce sustin ancadramentele ferestrelor si ale celor doua balcoane de pe fatada principala si de pe latura de sud. Acoperisul este inalt, semanat cu hornuri in stil francez, si a fost realizat initial din solzi de ardezie.

Intrarea principala, surmontata de un fronton marcat de un mare hublou, este jalonata de doua felinare supradimensionate, realizate in feronerie, cu motive decorative in acord cu imprejmuirea.
Spatiul interior se desfasoara pe trei niveluri: demisol, parter si etaj. Doua scari din marmura alba marcheaza accesele: prima, din curte in holul principal de la parter, si cea de-a doua, mult mai ampla, de la parter la etaj. Decoratia interioara este in stilul neobaroc, cu influenta si realizare italiana. Coloanele, placile incastrate in peretii holului central si pe casa scarii (realizate in stuco-marmura), plafoanele salilor de la parter si ale holului central (stucatura policroma si aurita), frontoanele de deasupra usilor de la parter si capitelurile coloanelor (stucatura aurita de influenta baroca) se datoreaza unor mesteri italieni.

Doi dintre acestia si-au semnat si datat lucrarea (1894), pe tamburul candelabrului de la casa scarii, pastrandu-li-se astfel numele: Elia si Giaccomo din Friuli, Udine. Feroneria balustradei in doua aripi a scarii ce duce de la parter la etaj este lucrata in motivul rinceau-ului renascentist francez. Scara este marcata, de o parte si de alta, de doua (din cele patru existente initial) sculpturi de bronz, care asigura totodata si iluminarea. Ele sunt reprezentari feminine, posibile alegorii ale orelor, si apartin marelui sculptor francez Albert-Ernest Carrier-Belleuse.

Palatul a pastrat sobele originale, cu cahle de Boemia, dintre care cea mai importanta este caminul monumental pe doua niveluri, realizat in faianta de Meissen, cu un medalion pictat reprezentand un castel de pe Rin.

Cladirea a suferit, pe de o parte, diverse prefaceri de-a lungul timpului, si pe de alta, cutremurele din secolul al XX-lea i-au afectat structura de rezistenta, ceea ce a impus laborioase lucrari de consolidare si restaurare a decoratiilor interioare si exterioare. Ultima si cea mai importanta lucrare de restaurare s-a incheiat in anul 2006.