Roman

In ansamblul patrimoniului istoric si cultural-artistic romanesc, Episcopia Romanului ocupa un loc aparte, impunandu-se printr-o existenta pe cat de indelungata pe atat de bogata in evenimente si contribuind la afirmarea orasului ca un important centru economic, politic si de credinta ortodoxa la rasarit de Carpati.

Nu se cunosc cu exactitate data si imprejurarile constituirii Episcopiei Romanului, neexistand nici o marturie documentara in acest sens. Se presupune insa ca in zona Romanului, ca si in alte regiuni ale Moldovei, erau numeroase asezari cu o populatie ce impartasea credinta crestina "de ritual grecesc" inca din secolul al XIII-lea, populatie romaneasca (walasi) ce-si desfasura viata religioasa intr-un cadru temeinic organizat, asa dupa cum rezulta din scrisoarea papei Grigore al IX-lea trimisa in 1234 principelui maghiar Bela. In acest document se afirma existenta mai multor "episcopii schismatice", intre care si episcopatul Milcoviei, numit al cumanilor, a carui autoritate se extindea si asupra "Tarii de Jos".

Continuitatea vietii crestine ortodoxe in regiunea de la confluenta Moldovei cu Siretul este relevata ceva mai tarziu prin documentul emis de cancelaria lui Alexandru cel Bun la 8 martie 1407 in care se fac referiri la "calugarii din Dumbrava", obste monahala despre care se stie ca vietuia in apropierea Romanului, dincolo de limita sudica a acestuia.

Toate acestea ne indreptatesc sa consideram ca Romanul se afla intr-o zona cu o populatie numeroasa, de veche traditie ortodoxa, ceea ce ar justifica si presupunerea ca una dintre "episcopiile schismatice" pomenite in scrisoarea papala din 1234 ar fi avut resedinta aici.

Pe de alta parte nu putem ignora precizarea facuta de Grigore Ureche in Letopisetul tari Moldovei pana la Aron Voda, care precizeaza ca Alexandru cel Bun ... mai facut-a si al doilea episcop, dupa mitropolit, la sfanta manastire din oras, in Roman, caruia ... i-au dat eparhie o parte din tinuturi pe sub munte in geos. Pornind de la aceasta afirmatie a cunoscutului nostru cronicar, marea majoritate a istoricilor (D. Onciul, N. Iorga, Constantin C. Giurescu, N. Pacurariu etc.) inclina sa-l considere pe Alexandru cel Bun ca intemeitor al Episcopiei Romanului.

Coroborand afirmatia lui Grigore Ureche cu datele pe care ni le ofera si unele documente de cancelarie, consideram ca ne putem alatura acestui punct de vedere. Mai mult decat atat, se pot face si unele aprecieri - nu tocmai hazardante - cu privire la limitele cronologice in cadrul carora s-a petrecut evenimentul instituirii scaunului episcopal la Roman.