Slanic Moldova

Orasul Slanic Moldova este asezat in partea de sud-vest a judetului Bacau, intr-o mica depresiune, ingusta si lunga, marginita de culmi inalte, pe valea raului Slanic de unde si-a luat si numele, rau care isi trage izvorul de la 7 km de localitate, in muntele Sandru Mare (1.639 m).

Localitatea a fost intemeiata si s-a dezvoltat datorita numeroaselor izvoare de apa minerala cu compozitii variate si valoroase, primind astfel statutul de statiune balneoclimaterica.

Multi drumeti au urcat pe valea cea stramta a Slanicului din Moldova de 205 de ani incoace, de cand un serdar, pe nume Mihalache, zis si Mihaluca Spiridon, mergand la vanatoare de cerbi in pustietatea codrilor nepatrunsi pana atunci de picior de om, a dat de un izvor de apa minerala. Doborand copacii si sfaramand stancile, el a deschis o poteca ingusta spre izvor.
Pana atunci, padurea, care se lasa de o parte si de alta in malurile Slanicului, fusese salasul ursilor, lupilor, porcilor mistreti si al rasilor, iar paraul cel repede, care se azvarlea in clabuci la vale, era imparatia pastravilor cei iuti.

Despre locurile acestea se pomeneste prima data in hrisovul dat de Constantin Cehan Racovita la 1 ianuarie 1757, cand intreaga vale a Slanicului "si cu tot dealul de unde se scoate sare" facea parte din mosia singurului domn din epoca fanariota, nascut dintr-o familie curat romaneasca, la Racova (Vaslui) si care a ocupat in doua randuri scaunul Moldovei.

Simtindu-si apropierea sfarsitului, "spre pomenirea sufletului sau, a Doamnei Sultana si a copiilor sai", el daruieste aceasta mosie Epitropiei spitalului Sf. Spiridon din Iasi, "fiindca pentru cheltuiala spitaliei este mare trebuinta a se pune la cale vreun venit ca sa fie totdeauna statator si nestramutat, ca sa aiba saracii bolnavi cheltuiala lor ce se cade dupa oranduiala…", spune el in acest hrisov.

Pe la 1801, mosia era tinuta in arenda de serdarul Mihalache Spiridon, boier de seama si slujitor al curtii domnesti, care era si camaras de ocna, adica administrator, pe socoteala domnului, al salinelor de la Ocna.

Scriitorul Wilhem de Kotzebue care si-a petrecut vara anului 1885 la Slanic, a facut, dupa cum singur spune, tot felul de cercetari, reusind sa adune marturii si sa descrie in cartea sa intamplarile pitoresti care au dus la descoperirea primelor izvoare minerale din Valea Slanicului.