Slanic Prahova

Statiune balneoclimaterica, centru al sarii incluzand Muntele de Sare unic in lume si cea mai mare salina din Europa, oras inconjurat de peisaje pitoresti si dispunand de conditii de cazare, tratament si devertisment variate, Slanic Prahova este locul ideal pentru petrecerea vacantei.

Frumusetea distincta a cadrului natural limitrof, particularitatile climatului local determinate de asezarea in vatra unui bazin depresionar si nu departe de ultimele culmi montane si prezenta unor obiective turistice remarcabile prin dimensiuni si spectacular si a unor baze de tratament recunoscute, sunt premizele pentru un sejur placut, linistit si odihnitor.

Dezvoltarea continua a orasului, modernizarea complexelor de bai si amenajarea de plaje si terase in incinta lor, pensiunile nou aparute si terasele de vara, cinematograful si parcul sunt motive pentru a considera Slanicul o atractiva statiune turistica pentru tineri.

Date istorice:
Localitatea Slanic a devenit cunoscuta in primul rand datorita zacamantului de sare care se exploateaza de peste trei secole, dar dintre toate exploatarile de sare ale Romaniei, acestea sunt cele mai recente ca atestare documentara.

Inceputurile sunt legate de spatarul Mihai Cantacuzino, care dandu-si seama ca in regiunea Slanic Prahova exista un zacamant de sare si vrand sa deschida o mina, a cumparat in 1685 si 1694 mosia Slanic. Din zapisul care consemneaza tranzactia din 1685, mai rezulta ca la Teisani (5 km est de Slanic) au existat inainte de acest an, vechi ocne de sare, de adancimi mici.

Zapisul din 1685 (7193) Aprilie 20 prin care mosnenii din Slanic vand spatarului Mihail Cantacuzino "...  jumatate din preste tot hotarul cu tot locul cu sare, unde este a se face ocna...", cu 700 de talere.

Prima exploatare s-a deschis in anul 1688 pe Valea Verde, iar intre anii 1689-1691, spatarul Mihai Cantacuzino a deschis si exploatarile de la Baia Baciului. In anul 1713 spatarul Cantacuzino doneaza mosia sa din Slanic impreuna cu ocnele de sare Manastirii Coltea din Bucuresti.

De mentionat este ca din 1912 s-a introdus iluminatul electric in mina Mihai, iar din 1931 metoda de exploatare s-a perfectionat prin folosirea havezelor de taiat sare si a explozibililor pentru derocare, eliminand operatiile manuale de taiere si detasare a brazdelor. Lucrarile de exploatare s-au incheiat in 1943, cand s-a trecut la o noua exploatare sub minele Mihai si Carol, care s-a numit Unirea. Din aceasta exploatare s-a extras sare pana in 1970 cand exploatarea s-a mutat in mina Victoria, iar din 1992 s-a trecut la exploatarea rezervelor din campul Cantacuzino.

Din 1865 s-a trecut la exploatarea sarii in mina "Sistematica" din zona Voinoaia. Aceasta exploatare a reprezentat un salt in mineritul sarii de la Slanic, deoarece s-a trecut de la exploatarea tip "clopot" la cea "sistematica cu mai multe camere". Prezenta apelor de infiltratie si calitatea slaba a sarii a dus la reexploatarea Ocnelor din Deal si Vale (1875-1881), deschizandu-se la 1881 si mina Carol (Principatele Unite), ce a functionat timp de 61 de ani, pana in 1935, din anul 1912 deschizandu-se mina Mihai (23 August) ce a functionat simultan.