Sculptura monumentala a lui Constantin Brancusi, Coloana Infinitului face parte din trilogia Ansamblului Monumental din Targu Jiu alaturi de Poarta Sarutului si Masa Tacerii. Inaugurata la Targu Jiu la 27 octombrie 1938, are o inaltime de 29,35 metri, o greutate de peste 29,170 kg si este compusa din 15 moduli octoedrici. Brancusi ii numea margele, deoarece la capele de jos si de sus avea cate o jumatate de modul.
Sculptura este o stilizare a coloanelor funerare specifice sudului Romaniei. Denumirea ei originala a fost "Coloana recunostintei fara sfarsit" si a fost dedicata soldatilor romani din Primul razboi mondial cazuti in 1916 in luptele de pe malul Jiului.
Cu toate acestea, proiectul este mai vechi. Se pare ca, inca din 1909 in atelierul lui Brancusi ar fi existat trunchiuri si barne, coloane truncheate de lemn, prima versiune expusa a unei coloane, intitulata "Proiect arhitectural", dateaza din 1918, pentru ca in 1933, in expozitia sa personala de la New York, sa fie prezentata o "Coloana fara sfarsit", pe care Brancusi o denumea si "proiect de coloana care, marita, ar putea sprijini bolta cereasca".
Coloana recunostintei fara de sfarsit face parte din trilogia ansamblului Monunental din Targu Jiu. Alaturi de Poarata sarutului si Masa Tacerii, Coloana Infinitului are un rol aparte; de a capta energia terestra.
Este iluminata electric.