Valenii de Munte

In casa monument istoric din centrul vechi al orasului (secolului al XVIII-lea), de pe strada George Enescu nr. 3, a locuit Nicolae Iorga cu familia in perioada 1910-1940, fiind a doua locuinta din Valenii de Munte. Monument de arhitectura a apartinut paturii instarite de la orase din zona subcarpatica, casa a fost construita in stil romanesc.

Proportiile armonioase, elemente de decor artistic lucrate, fac din aceasta casa un monument reprezentativ.

Asezata cu fata spre sud, dupa datina, are o lungime de 15 m si o latime de 13,5 m. La subsol se afla un beci, construit din bolovani de rau, care se intinde pe toata suprafata casei. Intrase in beci se face printr-un garlici. Usile beciului atrag atentia, imitand o impletitura de lemn situata in partea laterala - vestica a cladirii.

Cerdacul larg este sprijinit de o coloana formata din 12 stalpi ale caror capiteluri sculptate cu motive de traditie brancoveneasca, reprezinta grinlande cu terminati in forma de melc si frunze stilizate, sunt elemente decorative de inalt nivel artistic.

Arcurile deschise in zid stau intre stalpi inalti care sprijina acoperisul in patru ape ce protejeaza casa de munte, acoperisul schimbat de profesorul Nicolae Iorga din material de sindrila in tigla in forma de solz de peste.

Dupa 1910 profesorul Nicolae Iorga a construit Corpul "B" si "C" ce aveau ca destinatie dormitoarele copiilor, bucatarii si sufragerie, incadrate armonios in arhitectura casei.

La 28 noiembrie 1965 la Valenii de Munte se oficia, cand se comemorau 25 de ani de la asasinarea savantului, inaugurarea Muzeului Memorial "Nicolae Iorga". Ceremoniile s-au desfasurat in prezenta academicienilor Perpesicius si Andrei Otetea si a arheologului Nicolaescu Plopsor, a altor oameni de cultura, a oficialitatilor judetene si locale, a sute de cetateni din localitate.

Casa a avut proprietari de seama, polcovnicul Pauca, inginerul Gheorghe Panculescu, sau oaspeti de seama ca: consulul englez E. Blutte (in 1833) care il viziteaza pe N. Filipescu (boier din Drajna), Alexandre Eiffel care colaboreaza cu inginerul Gh. Panculescu (participant la construirea Turnului Eiffel din Paris), Printul Carol si Principesa Elisabeta in 1912, Maria Sa Regina Maria in 1922 insotita de principesele Ileana (a Romaniei), Irina (a Greciei)si principele Nicolae, fratele lui Carol, regele Ferdinand in 1924 impreuna cu printul Paul al Greciei, Carol in 1930 si in 1936.

Casa este impartita in interior de o tinda mediana in doua parti, fiecare avand doua camere: Biroul, dormitorul, salonul de primire al doamnei Ecaterina Iorga si salonul mare al oaspetilor.

Mobila, tablourile de familie, prezenta detaliului in aranjament iti dezvaluie preocupari care merg catre traditie, catre arta populara si artizanala romaneasca. casa reconstituie cu fidelitate cadrul interior in care a locuit savantul, o casa fiecare isi asteapta stapanul in orice moment.

Corpul B adaposteste documente ce vorbesc despre familia savantului, despre activitatea dinamica si fecunda in dezvoltarea constiintei nationale a Ligii Culturale al carui secretar si presedinte a fost Nicolae Iorga, despre recunoasterea meritelor sale de societatea romaneasca si mondiala oglindita in diplomele primite si medalii, despre omul politic deputat in parlamentul tarii, ca presedinte al Partidului National - Democrat sau Consilier regal.

Nu lipsesc marturii despre infiintarea cu ajutorul colaboratorilor sai a asezamintelor culturale precum: Universitatea Populara de vara "Nicolae Iorga", Tipografia "Datina Romaneasca", Scoala de misionare si morale "Regina Maria", Asezamantul "Ferdinand" pentru misionari, Asezamantul Principesa Ileana, scoala artelor uitate cu atelierele de pictura veche, ceramica si tesaturi de covoare, "Muzeul de arta veche religioasa", Teatrul in aer liber, "Caminul Bercu" pentru gazduirea studentilor straini, "Biblioteca Cuvantul", se afla in Complexul Muzeal de la Valenii de Munte, a transformat vechiul targ intr-un centru cultural ce a contribuit la consolidarea unitatii nationale.