Viena mea nu s-a întâmplat de Crăciun, când corurile de îngeri se pogoară deasupra Dunării, iar lumina din suflet... et caetera. Nici de Ziua îndrăgostiţilor, ca weekend de aprindere, stingere, reaprindere a pasiunii. Nici în perioadele de reduceri, când puhoiesc valurile de dudui topite după chilipiruri şi pretexte de dat ochii peste cap.
Nici vorba, Viena mea a fost ca un ultim popas in drumul sper casa dupa ce avusesem sejurul de vis in Corfu, apoi de nesatul ce sunt mai trecusem si prin Italia unde am mai zabovit inca vreo 5 zile si cum romanul nu e roman decat cand isi toarna in cap din Italia pana in Romania trebuie si e impetuos necesar sa treci prin Austria .... sau nu????? .... asa ca uite-ma in Viena pentru inca 2 nopti unde m-am trezit fara cazarea pe care o rezervasem inca din Romania prin booking dar care intre timp se anulase.
Dupa un istovitor drum de vreo 10 ore sa te trezesti fara cazare imi venea sa spun ca asa imi trebuie pentru ca sunt calic si ca trebuia sa merg direct in acasa dar cum tot raul e spre bine uite ca am gasit un hotel de 4* fenomenal Hotel Bellevue( nu-l evitati eu voi mai trece pe acolo sigur) unde pe seara culmea costa doar 65 de euro camera.
Odata ajunsi la destinatie am facut repede un dush si fuga fuga tot ca romanul la masa si ce sa mancam altceva decat carnatii lor cu cascaval o delicatesa de care auzisem de mult si care trebuia sa o incerc neaparat.
Dar ca sa ajung la masa mea mult dorita si sa incep colindatul trebuia sa folosesc metroul si n-am regretat.
metrou
Aici se cer două vorbe despre transportul în comun austriac. Chiar merge. Detaliind, chiar merge repede, la orele afişate şi fără să te jecmănească. Iar metroul e minunat. De la acoperit întregul oraş la staţii apropiate şi de la panouri anti-prost la legături dese între linii, metroul vienez e o maşină eficientă, care salvează studenţii eşuaţi pe malurile Dunării de la bâjbâit după taxiuri. Ba mai merge şi pe deasupra solului, pe lângă clădiri pe care invariabil uiţi să le vizitezi. Nu va ganditi ca bagi acrtela ca la noi ... doamne fereste sunt civilizati merg pe increderea ca iti cumperi cartela si ca la un eventual control ai ce arata ca altfel amenda te va scoate din sanatate instantaneu mai ales la salariile noastre de Roamanica.
Dupa ospatul culinar, inarmati cu ceva haine mai grosute fata de Italia si Grecia am vizitat un pic imprejurimile si ne-am retras la culcus pentru a prince forte noi penrtu a 2-a zi.
De a doua zi dimineaţă a început explorarea capitalei austriece, în cel mai pur stil studenţesc. Adică haotic, uitând mereu harta acasă şi mergând după ureche, drept înainte, că ajungem noi undeva.
Noi ne-am orientat catre Schonbrunn si parcul de distractii Prater iar intre cele 2 am fost pana la granita cu ungaria la Paprika si un pic in vestitul Parndorf penrtu niste "suveniruri"