Am tot citit si vazut multe materiale despre Castelul Huniazilor (sau Corvinilor), dar toate sunt partiale sau laice, ori se refera doar la anumite aspecte ale monumentului. Asa m-am hotarat sa concep un material mai amplu, dar pe intelesul tuturor, cu informatii clare, utile, descrieri exacte. Din pacate, exponatele din castel se tot inputineaza, traseul turistilor fiind tot mai redus pe zi ce trece cu tot felul de explicatii banale. Da, se lucreaza ceva la restaurare, dar cu viteza melcului turbat.Sa lasam insa comentariile rautacioase dar adevarate si sa trecem la ceea ce este important.
Castelul Huniazilor impresioneaza prin prezenta sa, ce domina orasul Hunedoara. Pentru cei atrasi de secretele si misticismul Evului Mediu, castelul reprezinta un monument unic in Romania si printer cele mai attractive din spatial European. Cetatea Hunedoarei a devenit castelul celui mai stralucit rege al Ungariei: Hunyadi Matyas. Monumentul are un farmec aparte dorat stilurilor de constructie diverse, a prezentei unor inovatii in plan military si civil, precum si vietii tumultoase de curte care l-a animat de peste 400 de ani.
Unicitatea monumentului consta in gradul inalt de reprezentativitate pentru arhitectura militara din sud-estul Europei secolului al XV-lea, intrunind cele mai dezvoltate elemente de arhitectura civila ale vremii. Palatul Mare este o constructie de inspiratie franceza, unica in spatiul regatului maghiar din acea perioada, ilustrand maretia unei familii, capabila sa imprumute modele arhitecturale din cea mai stralucita civilzatie medievala: Franta. Alte elemente care transforma castelul in caz singular, sunt interventiile ulterioare care ofera vizitatorilor o mixtura unica de elemente arhitecturale renascentiste, baroc si neogotic.
Programul muzeului: perioada: 1sept-28febr: Luni 9-15, Marti-Duminica 9-16
1martie-30aprilie: Luni 9-15, Marti-Duminica 9-17
1mai-1sept: Luni 9-15, Marti-Duminica 9-18
Taxe: Adulti 8lei, elevi/studenti/pensionari 4lei, taxa foto 5 lei, taxa video 10lei, taxa ghid 30lei, parcare 1leu/zi.
Iar acum sa trecem la detalii:
Castelul Huniazilor incorporand o fortificatie de piatra din secolul al XIV-lea, este rezultatul a doua etape de constructie, in vremea lui Ioan de Hunedoara: prima jumatate a secolului al XV-lea, ce transforma edificiul military intr-o resedinta caracteristica stilului gotic - faza tarzie - avand ca model cele mai evaluate tipare de arhitectura militara si civila ale momentului. Numeroase elemente renascentiste au fost adaugate in vremea lui Matyas Corvin si a lui Bethlen Gabor, in doua faze de constructie din secolele al XV-lea si al XVII-lea, ultimele elemente constructive apartinind secolului al XVIII-lea. Aspectul general actual
se datoreaza lucrarilor de restaurare din secolele al XIX-lea si al XX-lea.
Capela cetatii Hunedoarei este incadrata din punct de vedere al momentului de constructie, in a doua faza a lui Ioan de Hunedoara (1446-1456). Edificiu cu caracter ecleziastic, este elaborate in stil gotic tarziu, ca dealtfel toate constructiile civile ridicate in acest moment. Capela este formata dintr-o singura nava precedata de un mic pronaos, linia de separatie dintre aceste doua elemente constitutive fiind data de stalpii ce sustin galeria cu tribuna (acest loc este accesibil turistilor din cand in cand). Hramul acestui lacas catholic a fost cel al Sf. Ioan Botezatorul. Aspectul actual se diferentiaza de cel original prin faptul ca bolta a fost coborata cu 1,56m in prima jumatate a secolului al XVII-lea, in timpul lucrarilor de reamenajare a castelului initiate de catre principele Bethlen Gabor, cand capela este destinata ritului reformat.
Turnul Tobosarilor este dispus pe latura estica a castelului, fiind tot un turn circular cu doua nivele de aparare (camera puscasilor si etajul crenelat) ca si Turnul Capistrano sau Turnul pustiu din sud-vest. De asemenea este construit tot in prima faza a lui Ioan de Hunedoiara 1440-1444. Aspectul actual al turnului, cu etajul superior amintind de o camera de locuit, ce prezinta o frumoasa bolta neo-gotica, se datoreaza etapelor de restaurare/reinnoire de la sfarsitul secolului al XIX-lea, cand s-a facut trecerea directa din sufrageria Bethlen la acest etaj.
Turnul Capistrano plasat in partea de sud-vest a castelului, apartine primei faze de constructii (1440-1444). Initial era un turn circular in sectiune, cu doua niveluri de aparare, etajul superior fiind crenelat. In decursul celei de-a doua faze a lui Ioan de Hunedoara, nivelul superior este transformat intr-o camera de locuit (chilie) pentru calugarul franciscan Ioan de Capistrano (1386-1456). In aceasta incapere se poate regasi si azi semineul care incalzea aceasta incapere, actualmente fiind singura piesa de acest gen din regiunile Regatului Medieval al Ungariei.
Sala Dietei (Consiliu) este un spatiu laic dedicat ceremoniilor, realizat la jumatatea secolului al XV-lea in cea de-a doua faza a lui Ioan de Hunedoara. Impreuna cu Sala Cavalerilor (la parter, subSala Dietei), scara spirala si capela, aceasta sala schimba destinatia cetatii hunedorene in resedinta nobiliara fortificata, singura de acest fel in Transilvania acelei vremi. Sala, construita in stil gotic tarziu, are pe axul central un sir de coloane octogonale, iar pe latura vestica o galerie cu burdufuri prevazuta la exterior cu un decor cu elemete gotice tarzii si renascentiste timpurii. Acest spatiu a suferit modificari in secolul al XVII-lea, cand se compartimenteaza cu un plafon de lemn si cu pereti interiori, rezultand sase incaperi de locuit. Este completata cu o fresca ce include portrete in medalioane ale prietenilor familiei lui Bethlen Gabor. Incendiul din 1854 a distrus incaperile, iar restaurarile din 1956-1968 i-au redat imaginea initiala.
Terasa de Artilerie (bastionul munitiilor) este contruita in prima jumatate a secolului al XVII-lea, in acelasi moment cu Turnul Alb, in timpul lui Bethlen Gabor. Este o platforma de artilerie, cu partea superioare crenelata, fiind proiectata pentru a sustine arme grele de foc, formand impreuna cu Turnul Alb (pe tri nivele:1-tunuri, 2 si 3 puscasi) sistemul defensive al castelului pe latura estica, adaptat secolului al XVII-lea, cand artileria ajunsese la o dezvoltare considerabila in raport cu cea a secolului al XV-lea.
Legenda Fantanii: se povesteste despre fantana cstelului ca ar fi fost sapata de catre trei prizonieri turci pe care Ioan de Hunedoara ii tinea in castel. Ioan le-a promis celor trei ca ii va elibera daca vor sapa o fantana cu apa buna. Prizonierii, animati de speranta eliberarii, sapa in stanca timp de 15 ani si la 28 de metri adancime reusesc sa gaseasca pretioasa apa. Numai ca intre timp Ioan murise, iar sotia sa, Szilagyi Erzsebet, a decis sa nu respecte cuvantul dat de sotul sau si nu-i elibereaza pe cei trei turci, hotarand sa fie executati. Prizonierii, ca ultima dorinta, cer permisiunea sa scrie pe cheile fantanii o inscriptie: Apa ai, inima nu!,ca un repros pentru promisiune facuta si nerespectata.
Acestea fiind spuse, nu-mi ramane altceva de facut, decat sa va invit sa vizitati acest monument unic si superb!
Voi reveni in scurt timp cu indicatii exacte privind accesul la castel pentru cei care nu stiu drumul. Drum bun!