Hunedoara

Si ultimul review dar nu cel din urma, chiar primul ca insemnatate al istoriei poporului ( nu as sti dupa acesta mini vacanta care este locul " cel mai plin de istorie" , nu ca nu ar fi de exemplu si Sala Unirii despre care am scris doar ca as spune ca acesta este primul datorita faptului ca fara acest loc, cel din urma adica Sala Unirii nu cred ca ar mai fi existat!), ma voi apleca asupra subiectului Castelul Corvinilor si prefer sa il numesc asa pentru ca sunt ROMAN si tin cu ai mei ... Castelul Huniazilor provenind de la numele unguresc al lui Iancu de Hunedoara si anume Johannes de Hunyad.

Castelul din Hunedoara, care mai poarta numele si de Castelul Corvinilor sau Casteul Huniazilor este unul din cele mai importante obiective turistice din Romania, cu o deosebita arhitectura gotica.
Castelul Corvinilor din Hunedoara este unul dintre cele mai valoroase monumente ale arhitecturii medievale din Romania. Este atestat in documente inca de la inceputul secolului al XIV-lea. In 1409 Sigismund de Luxembourg, daruieste acest castel cu tot domeniul ce-l inconjoara printului Voicu ca dovada a recunostintei pentru actele sale de curaj.
Iancu de Hunedoara, fiul lui Voicu, face schimbari radicale construind un turn masiv pod mobil si zid de aparare transformand vechiul castel in fortareata militara care sa reziste asediului unei numeroase armate.
Ce anume are deosebit Casteul Huniazilor?
Castelul Huniazilor a fost ridicat in secolul XV de Ioan de Hunedoara pe o stanca la picioarele careia curge paraul Zlasti. Este o construcţie impunătoare, prevăzută cu turnuri, bastioane şi un donjon.
Acoperişurile sunt înalte acoperite cu ţiglă policromă. Castelul a fost restaurat şi transformat în muzeu. Cetatea este una din cele mai mari si mai vestite ale lui Ioan de Hunedoara. Castelul Corvinilor (Huniazilor) este pe locul 2 in topul celor mai inspaimantatoare cladiri din lume, poate trecutul acestuia sau doar arhitectura gotica ii da un aer inspaimantator ( http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Timp+liber/Vacante/TURIST+ACASA+Castelul+Corvinilor+a+doua+cea+mai+inspaimantatoare )
Castelul are si propria-i legenda care spune ca: "Bazonul Corvinilor poarta ca inscriptie un corb cu un inel de aur in cioc. Ioan de Hunedoara era fiul necunoscut al lui Sigismud de Luxenbourg, pe vremea cand era rege al Ungariei cu o femeie frumoasa pe nume Elisabeta care locuia in Tara Hategului. In speranta ca o sa-si spele pacatele si rusinea regele isi insoara unul din fii cu Elisabeta si ii ofera acestuia un cadou, un inel de aur pentru copilul care se va naste. In timp ce proaspata femeie calatorea, ineul este uitat de Elisabeta pe un steag si furat de un corb, atras de stralucirea pretiosului metal. Ioan de Hunedoara , copil pe atunci, ia un arc si strapunge corbul in zbor, dupa care recupereaza inelul. Odata ajuns la palat se lauda cu isprava in fata regelui si acesta fiind impresionat decide ca simbolul familiei sa fie corbul cu inel in cioc. Numele familiei provine din latina , unde cuvantul "Corvus" inseamna "Corb" si reprezinta intelepciunea si longevitatea".


Cui as recomanda sa viziteze Casteul Huniazilor?
Recomand tuturor oamenilor sa viziteze acest castel, pentru ca este cel mai autentic castel din Romania, cu deosebita arhitectura si fascinantele legende. Castelul a fost dăruit de către regele Sigismund I de Luxemburg cneazului Voicu tatăl lui Iancu de Hunedoara. Castelul intră în posesia acestuia după moartea tatălui său şi incepe un proces de modernizare, amplificare a fortificaţiei (1440-1453).
Castelul Huniazilor a fost folosit în special ca reşedinţă nobiliara, dovadă fiind şi lipsa unor perimetre secundare de apărare. Sălile construite în această perioada sunt Sala Dietei şi Sala Cavalerilor. Mai trebuiesc amintite şi Turnul Capistrano (după numele unui vestit călugăr), Turnul buzduganelor şi Bastionul alb.
Castelul intra ulterior în posesia lui Matei Corvin, fiul lui Iancu de Hunedoara care construieşte o nouă aripă in stil renascentist - loggia cu pictura ilustrand aspecte din viaţa nobiliară, respectiv legenda corbului.
Impresii si ponturi despre Casteul Huniazilor
Accesul în castel se face pe un pod de lemn, susţinut de patru piloni masivi de piatră, ce face trece peste pârâul Zlaşti. La intrarea pe pod e statuia Sfântului Ioan de Nepomuk - protectorul podurilor şi al trecererilor peste apă.Imediat ce treci de poarta masivă de lemn, intri într-o poveste cu tot felul de domniţe, călugări, si prizonieri.
În jurul cetăţii medievale de la Hunedoara se ţes o mulţime de poveşti.
1. Cea a blazonului corvinilor - corbul ce ţine în cioc un inel de aur.Scara de piatră din capătul sălii Dietei te conduce la etajul Turnului Capistrano, care a folosit drept chilie a călugărului franciscan Ioan de Capistrano. Se mai păstrează încă aici şemineul gotic care încălzea camera călugărului pe la 1450.Ultimul obiectiv din interior este Sala Cavalerilor, o încăpere înaltă în care funcţionează expoziţia de tehnică militară. Armamentul turcesc, o armură completă de secol 15 şi alte piese preţioase îi încântă pe cei pasionaţi de arme. Bustul lui Iancu de Hunedoara, luminat discret, veghează dintr-un colţ al sălii.
2. O alta legenda este despre o fantana ce domina curtea.Se povesteşte despre această fântână că a fost săpată de trei prizonieri turci, cărora Iancu de Hunedoara le promite că îi eliberează în momentul în care găsesc apă. Speranţa eliberării îi face pe cei trei să sape până la 28 de metri adâncime. Când în sfârşit reuşesc să găsească preţioasa apă, după 15 ani, soţia lui Ioan de Hunedoara (care murise între timp) decide să nu respecte cuvântul dat de soţul ei. Mai mult decât atât, Elisabeta Szilagyi ordonă uciderea celor trei prizonieri. Ca ultimă dorinţă, turcii cer permisiunea de a scrie pe cheile fântânii ce spune Apă ai, inimă n-ai, ca un reproş faţă de promisiunea făcută şi nerespectată.
3. Legenda construirii cetatii din Hunedoara:
Din istoria vicariatului greco-catolic al Hategului, dr. I. Radu, p. 9-10.

Spun ca zane trei deodat
Trei cetati au ridicat
Una-n Hunead, cealalta
La Gradiste-n deal inalt
Alta Orlea p-un deal mare,
Pe sub care Streiul trece
Cu suvaitură tare,
Cu pastravi si apa rece.
Când odata se-ntalnira,
De cetati s-au întrebat,
Ceste două sus sarira
Si superb au cuvantat:
Nostrele cetati pe mane
Ori ajute ori n-ajute
Domnul, gata le vom pune,
Hinedoara spune iute:
Si eu pest-o saptamana
De-mi ajuta Dumnezeu,
Si-mi va fi cu indemana
Voi fini tot lucrul meu.
Iaca dar c-a ei cetate
Buna fu si azi se vede
Dar cazut-au celelalte
Stand zidiri cu iarba verde.
Doua zane intr-acea ora
Fier cumplit aridicara
Iute dupa Hinedoara
Învartind il aruncara
Care catre munti fugise
De mania celor doua
Si la tara mai sosise.
Fierul muntele în doua
L-au lovit si l-au taiat,
D-ice muntele si noua
Se numeste Retezat.
4. Calugarul spion, zidit de viu in peretele Turnului Capistrano
Povestea acestui turn este una extrem de interesanta: nu se stie daca Ioan de Capistrano l-a locuit vreodata, dar, de numit, asa se numeste. Este vorba de un turn scund, tesit, situat la imbinarea dintre castel si coridorul ce duce spre Turnul Neboisa. Turnul Capistrano gazduieste o camera rotunda, austera, mai mult mica decât mare, ceva in genul unei chilii. A fost tot timpul locuita, in acele timpuri, de capelanul castelului. Situata la nivelul plafonului Salii Dietei, legenda spune ca ultimul locatar a fost surprins spionând, printr-o gaura facuta in zid, tot ce se petrecea in Sala Dietei. Urmarea a fost ca in zidul camerei, gros cam de-o jumatate de metru, a fost sapata o firida si in acea firida a fost zidit de viu calugarul spion. Ca este adevarata sau nu, greu de spus.
5. "Sa i se taie mustatile cu bomfaierul!"
In Sala Cavalerilor exista un bust, turnat in bronz, reprezentându-l, dupa o stampa de epoca, pe Iancu de Hunedoara. Multa vreme bustul, care are o copie la Muzeul Militar National din Bucuresti, a fost tinut ascuns intr-unul din beciuri pentru ca unul dintre prim-secretarii de partid ai Hunedoarei a constatat ca prea are mustati de ungur. Nu numai ca a constatat, dar a si propus ca sa-i fie taiate mustatile cu bomfaierul, sa arate si el a român. Pâna la urma bustul a ramas intreg, ca si fratele sau de la Muzeul Militar.
6. Tapiseria lui Ceausescu
O alta poveste este ca in Camera de Aur, cea situata in Turnul de deasupra podului de intrare, se odihneste pe un perete o uriasa tapiserie la care au muncit din greu si pe gratis tesatoarele de la cooperativa "Drum Nou" din Hunedoara. Tapiseria este o imagine de ansamblu a castelului si urma sa-i fie facuta cadou lui Nicolae Ceausescu, dupa ultimul congres al partidului. Numai ca, dupa ultimul congres, incheiat in triumf, a urmat ceea ce se stie si tapiseria a ramas acolo unde poate fi vazuta si azi.
Si pentru ca am vorbit mai sus despre bustul in bronz al marelui Iancu de Hunedoara, orasul se poate mândri cu un adevarat monument infatisându-l pe maritul stapân al castelului. Este vorba despre statuia sculptorului Paul Vasilescu, care si l-a imaginat pe Iancu tinând o sabie in mâna, tinuta nu sus, ca o amenintare, ci pe palme, cum ar tine un prunc sau o carte.
Componenta castelului
Si cum despre o asemenea locatie se spun si se aud multe ( desi nu stiu cat sunt de adevarate dar avand in vedere ca s-ar putea sa faca parte din formarea noastra ca popor de-a lungul secolelor) as mai aminti sau mai bine zis as dezvolta un pic, nu foarte mult ca sa nu va obosesc ccomponenta castelului.
Din ce am citit pe net acesta ar avea 42 de incaperi, doua terase, doua poduri si o suprafata construita de 7000 metri patrati.
Accesul in castel se face pe un pod de lemn, sustinut pe 4 piloni masivi de piatra, plasati in albia paraului Zlasti, lasand in urma curtea husanilor si nisa ce adaposteste statuia Sfantul Ioan de Nepomuk, protectorul podurilor si al trecerilor peste apa. De aici poti admira Turnul nou de poarta, de forma rectangulara, ce impresioneaza prin masivitate. Tot de aici se ajunge, cu usurinta, in inchisoarea castelului, care pastreaza o usa mare de lemn unde se spune ca ar fi fost " gazduit" pentru o vreme chiar Vlad Tepes. Pe partea stanga, chiar la iesirea din Turnul nou de poarta, se afla Loggia Matia la etajul careia se mai pastreaza unica pictura laica in fresca din perioada Renasterii precum si Camera de Aur, in care se adaposteste expozitia "Obiecte din colectiile Muzeului Castelului Corvinilor Hunedoara". Initial tematica expozitiilor din muzeu s-a concentrat pe perioada medievala, insa in scurt timp, paleta tematica s-a extins, punandu-se bazele colectiilor de arheologie, etnografie, arta decorativa si carte veche.

Sala Cavalerilor este construita in cea de-a doua etapa a lucrarilor lui Iancu de Hunedoara si face parte din palatul propriu zis, impreuna cu Sala Dietei si scara spirala.

La primul nivel al Turnului nou de poarta se afla Camera Domnitelor unde se poate vedea un set de mobilier apartinand secolului al XIX- lea, stilului electric, compus dintr-o masa, servanta, dulap. Traversand Scara spirala dam de Sala Dietei construita in stil gotic tarziu. La iesire, scara din piatra conduce la etajul Turnului Capistrano. Prin partea dreapta se poate urca la al doilea etaj al Palatului sudic in camerele folosite in secolul al XVIII- lea ca si birouri pentru Administratia minelor de fier din Muntii Poiana Rusca.
In curte, pe langa fantana, se mai poate vizita terasa de artilerie, usor modificata in secolul al XIX-lea de unde se deschide o impresionanta priveliste spre groapa ursilor, Palatul Nordic, capela si curtea fantanii.
Ultimul obiectiv, Sala Cavalerilor, una din cele mai interesante spatii laice din Transilvania secolului al XV-lea, este la latura vestica a castelului la parterul Palatului Mare fiind impartita in doua sectoare de un sir de coloane octogonale. Functionalitatea acestei sali era aceea de sala de mese la ocazii festive sau sala de judecata si intruniri pentru nobili, dupa model germanic.



Printre "oaspetii" de seama ai castelului, fiind de fapt ostatici, au fost Gheorghe Doja si Vlad Tepes. Primul dintre ei, conducatorul Rascoalei de la 1514, a fost prins dupa ce armata sa, alcatuita din tarani iobagi, a fost invinsa de Ioan Zapolya, comandantul cetatii din Timisoara. Pâna sa fie dus la Timisoara, unde avea sa fie "incoronat" cu o coroana de fier incins, a fost inchis in temnita castelului, aflata chiar lânga intrarea in curtea interioara a cetatii hunedorene. In aceeasi temnita avea sa fie inchis si Vlad Tepes, ca urmare a scrisorilor pe care el le-ar fi trimis sultanului, tradând cauza crestina, condusa la acea vreme, de insusi regele Matei Corvin. Povestea este una teribil de incurcata, unii istorici sustinând ca, de fapt, scrisorile erau false si au fost confectionate la ordinul lui Matei Corvin, care cheltuise pentru el insusi banii pe care crestinatatea Europei ii strânsese in vederea alcatuirii unei ostiri de mercenari cu care sa fie oprit tavalugul otoman.

Sala Dietei - Castelul Corvinilor.
S-ar fi intentionat, spun aceiasi istorici care sustin nevinovatia domnitorului român, judecarea lui in Sala Dietei, dar era mult prea greu sa aduni toti membrii Dietei la Hunedoara si, in plus, chiar daca ar fi fost strânsi, ei nu aveau rangurile nobiliare suficiente care sa le permita sa judece un print de talia lui Vlad Tepes. Interesanta este supozitia ca Vlad Tepes, ingrozit ca ar putea fi judecat in Sala Dietei, a cam luat-o razna. Tot ce se poate, pentru ca, vizavi de temnita, se afla asa-zisa groapa a coaselor. Din nou intram pe tarâmul legendelor pentru a consemna ca vinovatii erau judecati in Sala Dietei si, dupa pronuntarea sentintei, care de obicei era una de executare, erau chemati in fata instantei. In drumul sau spre jurati, calca, inevitabil, pe o lespede rabatabila si, cu un vaier prelung si totodata sfâsietor, condamnatul cadea, de la aproximativ 8-10 metri in groapa coaselor, unde un sistem mecanic, pe baza de scripeti, punea in miscare coasele care-l sfârtecau pe condamnatul la moarte. Un alt loc de groaza era asa-zisa groapa a leilor. Nu erau lei, dar erau ursi infometati sau lupi gata sa-i sfâsie pe cei trimisi la moarte. Ciudat este ca gropa animalelor se afla chiar sub fereastra Camerei Domnitelor, la radacina Turnului Buzduganului, cel cu cavaler in armura infipt in vârful turnului.

223 imagini in total la aceasta impresie