Hunedoara

Resedinta nobiliara, Castelul Huniazilor,cunoscut si sub denumirea de Castelul Corvinestilor se afla in orasul Hunedoara fiind unul dintre cele mai importante monumente de arta feudala in stil gotic. Restaurat, extins si modificat de atatea ori Castelul Huniazilor este un exemplu autentic de arta medievala. In prezent, datorita conservarii atat de reusite a elementelor arhitecturale zeci de mii de turisti viziteaza aceasta adevarata emblema a Hunedoarei si a Transilvaniei.
Conform atestarilor istorice intemeietorul cetatii este Voicu, tatal lui Ioan de Hunedoara (Johannes de Hunyad). Inainte ca Voicu sa demareze extinderea ei aici era o fortificatie militara. Dupa ce Matei Corvin doneaza castelul lui Ioan Corvin, la Hunedoara se succed mai multi proprietari pentru scurte perioade de timp. Unul din posesorii ce au si intervenit asupra constructiei (1618-1623) a fost si principele Gabriel Bethlen, cel care a avut initiativa construirii a inca doua etaje pe latura de sud si a unuia pe latura de nord.
Castelul Huniazilor a suferit de-a lungul timpului mai multe incendii, fiind restaurat in 1870-1880, 1965-1970 si 1993-1995.
Iancu de Hunedoara a fost cel care i-a oprit pe turci la Belgrad, în avântul lor spre Europa, prin statele balcanice, dupa cucerirea Constantinopolului in 1456. Nu se mai prea stie ca, printr-o decizie a Vaticanului, si azi mai bat clopotele în bisericile catolice, la miez de zi, în cinstea acelei victorii.
Accesul in castel se face pe un pod de lemn, sustinut pe 4 piloni masivi de piatra, plasati in albia paraului Zlasti.Monumentul Castelul Corvinilor are un farmec aparte datorat stilurilor de constructie diverse, a prezentei unor inovatii in plan militar , precum si a vietii tumultoase de curte care l-a animat vreme de peste 400 de ani. Aceasta constructie a suferit de-a lungul timpului numeroase modificari devenind in timpul lui Iancu o somptuoasa locuinta nu numai un punct strategic. Desi la prima vedere pare un simplu castel pot spune ca fiecare constructie, fiecare turn are legenda lui ceea ce-i da un surplus de maretie si cunoscand aceste legende te indeamna sa-l vizitezi pentru a trai pe viu aceste legende.
Pe blazonul familiei Corvinilor este inscrptionat un corb care tine în cioc un inel de aur. Atribuirea acestui simbol al familiei are o legenda. Se spune ca Ioan de Hunedoara era fiu nelegitim al lui Sigismund de Luxemburg, rege al Ungariei, cu o frumoasa femeie din Tara Hategului, pe nume Elisabeta.
Pentru a o feri de necinste, regele îi da de sot pe unul din vitejii sai, Voicu, daruindu-i totodata si un inel ca si dar pentru copilul nenascut, cu scopul de a fi recunoscut atunci cand va creste si va merge la curtea regala. In timpul unei calatorii facuta de familia lui Voicu, poposind pentru a pranzi, inelul este uitat pe o margine a stergarului pe care erau puse merindele. Un corb, atras de stralucirea inelului îl fura încercand sa plece cu el. Copilul Ioan de Hunedoara ia un arc si sageteaza corbul, recuperand astfel inelul. Atunci cand creste si ajunge la curtea regala, povesteste această patanie, iar regele, impresionat de aceasta istorie, decide ca simbolul familiei hunedorenilor sa fie corbul cu inel de aur în cioc.
De altfel, si numele familiei provine din latinescul "Corvus", care inseamna "Corb", o pasare care simboliza cu totul altceva în evul mediu, si anume întelepciunea si longevitatea.

Deasemeni in curtea castelului se afla o fantana despre care se povesteste ca a fost sapata de catre trei prizonieri turci pe care Ioan de Hunedoara îi tinea în castel. Ioan le promite celor trei ca ii v-a elibera daca vor sapa o fantana cu apa buna. Prizonierii, animati de speranta eliberarii, sapa in stanca timp de 15 ani si la 28 de metri adancime reusesc sa gaseasca pretioasa apa.
Numai ca intre timp Ioan murise iar sotia sa, Elisabeta Szilagyi, a decis sa nu respecte cuvantul dat de sotul sau si nu ii elibereaza pe cei trei turci, hotarand sa fie ucisi. Prizonierii, ca ultima dorinta, cer permisiunea sa scrie pe cheile fantanii o inscriptie: "Apa ai, inima nu", ca un repros pentru promisiune facuta si nerespectata.
Ramanand pe taramul legendelor in Sala Dietei se judecau cei vinovati si, dupa pronuntarea sentintei, care de obicei era una de executare, erau chemati in fata instantei. In drumul lor spre jurati, calcau, inevitabil, pe o lespede rabatabila si, cu un vaier prelung si totodata sfâsietor, condamnatul cadea, de la aproximativ 8-10 metri in groapa coaselor, unde un sistem mecanic, pe baza de scripeti, punea in miscare coasele care-l sfârtecau pe condamnatul la moarte. Un alt loc de groaza era asa-zisa groapa a leilor. Nu erau lei, dar erau ursi infometati sau lupi gata sa-i sfâsie pe cei trimisi la moarte. Turnul Capistrano situat la nivelul plafonului Salii Dietei are si el o legenda si anume: in acest turn se afla o camera rotunda de genul unei chilii.Legenda spune ca ultimul locatar a fost surprins spionand printr-o gaura facuta in zid tot ce se petrecea in Sala Dietei.In urma acestui fapt calugarul spion a fost zidit de viu in peretele camerei gros de jumatate de metru.In temnita de la Castelul Corvinilor oaspeti de seama " fiind de fapt ostatic" au fost Gheorghe Doja si Vlad Tepes.Gheorghe Doja a fost prins cand Ioan Zapolya comandantul cetatii din Timisoara a invins rascoala din 1514,si astfel pana sa fie dus la Timisoara a fost inchis la Castelul Corvinilor.
Pentru-ca tot am amintit de Timisoara vreau sa fac o trecere in timp aratand ca si la Timisoara exista un Castel al Huniazilor intrucat intre anii 1441-1456 comite de Timisoara a fost Iancu de Hunedoara.Acesta si-a stabilit aici resedinta si a dispus edificarea unui nou castel pe ruinele vechiului palat-castel regal,grav avariat de cutremur. Arhitectul italian Paolo Santini de Duccio aflat in acea perioada in serviciul lui Iancu de Hunedoara si-a adus o contributie importanta la modificarea edificiului. Datorita perioadelor tumultoase din zona banatului castelul s-a deteriorat si in 1849 a fost distrus din temelii impunandu-se o reconstituire a edificiului. Lucrarile de reconstructie si renovare s-au terminat in 1856. Edificul a fost mult modificat, in special in ceea ce priveste fatada. In ciuda numeroaselor modificari, castelul si-a pastrat organizarea in jurul unei curtii patrulatere, pozitia turnului-donjon si "Sala Cavalerilor", detalii care se regasesc si la Castelul Corvinestilor de la Hunedoara. Fatada principala a fost refacuta intr-un stil romantic. Ferestrele, terminate in arc in plin centru dar cu decoratie neogotica deasupra, au luat locul orificiilor pentru piesele de artilerie iar fatada a fost realizata in caramida aparenta
Din 1947 castelul a fost atribuit Muzeului Banatului si gazduieste sectiile de istorie si de stiinte ale naturii.
Intrucat stau la 60km de Timisoara chiar am fost curiosa sa vad asemanarile dintre castele si am facut si cateva poze desi si la ora actuala Muzeul Banatului este in renovare.(oricum si asa am descoperit unele asemanari ).
Ca sa fiu si mai convingatoare de a vizita aceste locuri inchei cu o strofa descrisa de Paulina Popa a Castelului de la Hunedoara......"Oglindit in cerul fara margini,
Ca-ntr-o oglinda mare de-nceput,
Ca-n codru-mbatranit de cetini
Ce-ncape-n timpul ne-ncaput.

104 imagini in total la aceasta impresie