Ierusalim

Cupola Stâncii cunoscută şi sub numele greşit de Moscheea Omar, este un sanctuar islamic, unul din cele mai cunoscute locuri în Ierusalim. A fost construit în 687 şi 691 de califul Abd al-Malik, fiind cea mai veche construcţie islamică funcţională din lume. În direcţia pietrei peste care s-a ridicat domul se stabilise în trecut prima orientare de rugăciune pentru musulmani, înainte de trecerea la orientarea către Mecca. În apropierea Cupolei Stâncii se află Moscheea Al-Aqsa, amândouă situându-se în locul numit de evrei şi de creştini Muntele Templului iar de către musulmani Haram ash Sharif (Nobilul Sanctuar).

Semnificaţia religioasă
Conform tradiţilor islamice, piatra din centrul domului este locul unde Profetul Mohamed urcase într-o lungă călătorie de noapte către Rai în anul 621 DH, alături de îngerul Jibril. Acolo a întâlnit mai mulţi profeţi precum Ibrahim (Abraham) şi Musa (Moise) şi i-au fost oferite rugăciunile islamice dinainte să ajungă iar pe pământ. Un citat din Coran spune că Muhamed a plecat într-o călătorie de noapte instatanee de la al-Masjid al-Haram ("moschee sfântă", interpretată ca fiind la Mecca) spre al-Masjid al-Aqsa ("moschea cea mai îndepărtată", interpretatâ ca fiind în Ierusalim).
În iudaism este locul unde Avraam a îndeplinit încercarea lui Dumnezeu pentru a vedea dacă era dispus să-şi sacrifice fiul Ishak (Isaac) ( Geneza 22:1-19). Musulmanii consideră că acest eveniment s-a întâmplat implicându-l pe celălalt fiu a lui Ibrahim(Avraam), Ismail (Ismael) şi a avut loc în deşertul din Mina. Există o controversă între oamenii de ştiinţă legată de pozitia geografica a Muntelui Moriah (unde a avut loc după Biblie întâmplarea "sacrificiului lui Isaac" ), cea a Muntelui Templului, şi piatra unde Iacov a visat îngerii urcând şi coborând pe o scară către cer ( Geneza 28:10-19); dar pentru evreii ortodocşi, nu există îndoieli că toate aceste evenimente s-ar fi petrecut în acest loc.
Potrivit învăţaţilor evrei din vechime această piatră se afla în interiorul Sfintei Sfintelor în Templul din Ierusalim iar pe ea era aşezat Chivotul Legământului. Piatra era folosită de înalţii preoţi care ofereau sacrificiile în timpul Zilei Ispăşirii Iom Kipur. Legendele rabinice de asemenea susţin că facerea lumii a început cu această piatră, şi de aceea ea purta numele (Even Hashtiya) Piatra de fundaţie.
Pentru credinţa creştină, în afara faţă de faptele lui Iisus la templu, se consideră că în timpul stăpânirii romane , locul unde a fost construit mai târziu Domul era cel unde mama lui Constantin a ctitorit o mică biserică, numită biserica Sf. Cyrus şi Sf. Ion, care mai târziu a fost mărită şi denumită Biserica Sfintei Înţelepciuni. Pe pereţii domului de piatră sunt inscrise pe o friză de mozaic următoarele cuvinte²:
"Binecuvântat fie trimisul şi robul vostru, Iisus fiul Mariei, şi fie pace asupra lui în ziua naşterii şi în ziua morţii şi ziua în care a Înviat. Este un cuvânt de adevăr de care ei se îndoiesc. Nu poate Dumnezeu să ia un fiu. Fie slăvit când se hotărăşte asupra unui lucru, El doar îl spune şi se îndeplineşte."
Acesta pare a fi cel mai timpuriu citat existent din Coran, cu data de 72 după Hijra (sau 691-692 DH), pe care istoricii o consideră ca fiind anul construcţiei Domului.
În 630, cum mult înainte ca Domul Stâncii sa fie ridicat, dupa tradiţie , `Umar ibn al-Khattāb ajutat de Kaab al-Ahbar şi alţi musulmani au recuperat piatra şi au scos-o din praf, purificând locul în care fusese abandonată vreme de sute de ani de la distrugerea Imperiului Roman. Ibn Asakir a menţionat că Umar nu a construit o casă musulmană de rugăciune în acel loc, ci mai degrabă a decis sa înalţe o moschee în partea de sud a Templului Munte alături de piatra situată în partea de nord. A făcut aceasta pentru a consacra locul de rugăciune care era în partea de sud, cu orientarea către Ka"˜ba din Mecca. Musulmanii nu s-au certat pentru direcţia de rugăciune, având posibilitatea de a se ruga şi către piatra de fundaţie, cum făceau evreii. Locul pietrei a rămas nedescoperit până ce a fost găsit de califul Abd al-Malik ibn Marwan care a început construcţia sanctuarului în 685, şi l-a terminat în 691.
Moscheea Al-Aqsa face parte din complexul religios de pe Muntele Templului din Ierusalim.
Tradiţia musulmană afirmă că Muhammad a urcat de pe muntele templului în 621. Aceasta fapt face ca moscheea să fie cel de-al treilea cel mai important loc sfânt din Islam. După construirea Domului Muntelui din (690), prima moschee Al-Aqsa a fost construit de Umayyads şi a fost terminată în 710. Există anumite dovezi că moschee a fost construita pe ruinele templului original din Ierusalim. Structura sa fost distrusă de cutremure succesive, fiind reconstruită de cel puţin cinci ori. Ultima reconstrucţie majoră a fost în 1035.
Moscheea Al-Aqsa este cea mai mare moschee din Ierusalim, poate găzdui 5000 de persoane în şi în jurul templului. Ea este construita pe un amestec de stiluri. În timpul Regatului Ierusalimului, moschee a fost utilizată ca un palat şi a fost numită Templul lui Solomon, pentru că se crede că au fost construită în acelaşi loc ca şi Templul din Ierusalim. Ea a fost uneori ţinta atacurilor extremiste, dar de cele mai multe ori, încercari au fost împiedicate de către serviciile de securitate israeliene.
În apropierea moscheii se află si Zidul Plangerii, venerat de evrei, aceasta este un "punct fierbinte" în care de multe ori apar conflicte. Au fost momente în care unii musulmani au aruncat cu pietre asupra evreilor în timp ce se rugau la zid. Un grup de evrei numit "Credincioşii Muntelui Templului", are planuri de a reconstrui Templul din Ierusalim, în acest loc.
Brigăzile Martirilor Al-Aqsa au luat numele acestei moschee, probabil din cauza controversatei vizite făcute de Ariel Sharon din anul 2000, care a fost conform palestinienilor punctul declanşării celei de-a doua Intifadă, de asemenea, cunoscută sub numele de Intifada de la Al-Aqsa.
Moscheea Al-Aqsa se traduce din arabă în română drept "cea mai îndepărtată moschee", numele său se referă la un capitol din Coran numit "Călătoria de noapte", în care se spune că Profetul Muhammad a plecat de la Mecca la "cea mai îndepartată moschee" şi apoi până în Rai pe un cal zburător numit Al-Buraq al-Sharif. "Cea mai îndepărtată", aşa cum este folosit în acest context înseamnă "cea mai îndepărtată de Mecca".
Conform tradiţiei evreiască, care a deţinut muntele pe care a fost construită Moscheea Al-Aqsa, muntele a găzduit iniţial Templul din Ierusalim. Distrugerea primului templu, cunoscut sub numele de Templul lui Solomon, este atribuită Babilonienilor, în 587 î.Hr . Nu există dovezi fizice care să ateste prezenţa structurii. Construirea celui de-al doilea Templu a început în timpul regelui persan Cirus cel Mare, dar acest templu a fost distrus de către generalul roman (apoi împăratul) Titus în 70 e.n. Tot ce rămâne din el este peretele de Vest, care este considerat a fi o rămăşiţă din acest al doilea templu. Împăratul Justinian a construit o biserică creştină de pe munte în 530, care a fost consacrată Fecioarei Maria şi a purtat numele de "Biserica Maicii Domnului". Biserica a fost distrusă de mai târziu de Khosrau a II-a.
Nu se cunoaşte exact data când Moscheea Al-Aqsa a fost construită dar este sigur că a fost construită la începutul anilor perioadei în care a condus Ummayad în Palestina. Sursele contemporane musulmane cât şi evreieşti spun că sit-ul a fost acoperit cu gunoi de bizantinii creştini, cele două comunităţi au participat la curăţenia.
Istoricul arhitectural K.A.C. Creswell, referindu-se la mărturia unui călugăr galic, Arculf, care a fost în pelerinaj în Palestina între 679-82, ia act de faptul că este posibil ca Umar să fi ridicat o construcţie primitivă de o capacitate de 3000 de credincioşi undeva pe Muntele Templului. Arculf, cu toate acestea, a vizitat Palestina în timpul domniei lui Mu`awiyah I, şi este posibil ca Mu`awiyah să fi ordonat construirea, nu Umar. Această ultimă afirmaţie este susţinută în mod explicit de către primii musulmani al-Muthannar bin Tahir.
Conform mai multor cărturari musulmani, inclusiv Mujir ad-Din, Al-Suyuti, şi Al-Muqaddasi, moscheea a fost reconstruită si extinsă de califul Abd al-Malik ibn Marwan, în 690, împreună cu Cupola Stâncii. Se susţine că Abd al-Malik a utilizat materialele de la Biserica Maicii Domnului pentru a construi moscheea. În 713-714, o serie de cutremure a devastat Ierusalimul, distrugând partea de est a moscheii, ulterior, a fost reconstruit în timpul lui Al-Walid. În vederea finanţării reconstrucţiei sale, Al-Walid a folosit aurul de la cupola stâncii pentru a cumpăra materiale.
Sursa : Wikipedia

36 imagini in total la aceasta impresie