Ierusalim

Pestera Ghetsimani este un important loc de rugaciune, aflat in cea mai renumita gradina din Tara Sfanta: Gradina Ghetsimani. Aceasta este locul in care Mantuitorul venea adesea, pentru rugaciune. Gradina si Pestera Ghetsimani sunt asezate in partea de rasarit a Ierusalimului, langa Muntele Templului, in partea de est a Paraului Chedron - Paraul Cedrilor sau Valea lui Iosafat - si pe partea de vest a Muntelui Maslinilor. Gradina se intindea la inceput de o parte si de alta a Paraului Cedrilor, pe circa 20 de hectare de teren.

Ghetsimani inseamna "presa de ulei", termen impamantenit probabil de la prezenta pe acest munte sadit cu maslini a unei prese care producea ulei. Evanghelia dupa Marcu (14,32) numeste acest loc "chorion", adica "un loc" sau "o proprietate", in timp ce Evanghelia dupa Ioan (18,1) vorbeste despre "kepos", "o gradina" sau "o plantatie".

In Gradina Ghetsimani se afla patru locuri de inchinare, dintre cele mai importante pentru toata lumea crestina: Mormantul Maicii Domnului (potrivit traditiei crestine, acesta este locul in care Apostolii au inmormantat trupul Maicii Domnului), Pestera Ghetsi­mani (unde S-a rugat Iisus Hristos cu sudori de sange - Luca 22, 44), Piatra prinderii lui Iisus (aici se inalta astazi o biserica catolica), si Biserica Sfantul Arhidiacon Stefan.

Evanghelistul Matei ne aminteste tuturor, pana la sfarsitul veacurilor, cele petrecute in tacerea si intunericul Gradinii din Ghetsimani. Atunci a venit Iisus impreuna cu Apostolii Sai, in satul ce se numeste Ghetsimani, si le-a zis: "Sedeti aici, pana voi merge sa ma rog acolo. Si luand pe Petru si pe cei doi fii ai lui Zevedei, a inceput a Se intrista si a Se mahni. Atunci le-a zis Iisus: Intristat este sufletul Meu pana la moarte. Ramaneti aici si privegheati impreuna cu Mine. Si mergand putin mai inainte, a cazut cu fata la pamant, rugandu-Se si zicand: Parintele Meu, de este cu putinta, treaca de la Mine paharul acesta! Insa nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voiesti. Si venind la ucenicii Sai, i-a gasit dormind si i-a zis lui Petru: Asa, n-ati putut un ceas sa privegheati cu Mine? Privegheati si va rugati, ca sa nu intrati in ispita. Caci duhul este osarduitor, iar trupul neputincios. Iarasi ducandu-Se a doua oara, S-a rugat, zicand: Parintele Meu, daca nu este cu putinta sa treaca acest pahar, ca sa nu-l beau, faca-Se voia Ta. Si venind iarasi, i-a aflat dormind, caci ochii lor erau ingreuiati. Si lasandu-i, S-a dus iarasi si S-a rugat a treia oara, zicand aceleasi cuvinte. Atunci a venit la ucenici si le-a zis: Dormiti de acum si va odihniti! Iata s-a apropiat ceasul si Fiul Omului Se va da in mainile pacatosilor." (Matei 26, 36-45).

"Si au venit la un loc al carui nume este Ghetsimani, si acolo a zis catre ucenicii Sai: Sedeti aici pana ce Ma voi ruga. Si a luat cu El pe Petru si pe Iacov si pe Ioan si a inceput a Se tulbura si a Se mahni. Si le-a zis lor: Intristat este sufletul Meu pana la moarte. Ramaneti aici si privegeheati. Si mergand putin mai inainte, a cazut cu fata la pamant si Se ruga, ca, de este cu putinta, sa treaca de la El ceasul (acesta). Si zicea: Avva Parinte, toate sunt Tie cu putinta. Departeaza paharul acesta de la Mine. Dar nu ce voiesc Eu, ci ceea ce voiesti Tu. Si a venit si i-a gasit dormind si a zis lui Petru: Simone, dormi? N-ai avut tarie ca sa veghezi un ceas? Privegheati si va rugati, ca sa nu intrati in ispita. Caci duhul este osarduitor, dar trupul neputincios. Si iarasi mergand, s-a rugat, acelasi cuvant zicand. Si iarasi venind, i-a gasit dormind, caci ochii lor erau ingreuiati si nu stiau ce sa-I raspunda. Si a venit a treia oara si le-a zis: Dormiti de acum si va odihniti! E gata! A sosit ceasul. Iata Fiul Omului este dat in mainile pacatosilor. (Marcu 14, 32-41)


"Si, iesind, s-a dus dupa obicei in Muntele Maslinilor, si ucenicii l-au urmat. Si cand a sosit in acest loc, le-a zis: Rugati-va, ca sa nu intrati in ispita. Si El S-a departat de ei ca la o aruncatura de piatra, si ingenunchind, Se ruga. Zicand: Parinte, de voiesti, treaca de la Mine acest pahar. Dar nu voia Mea, ci voia Ta sa se faca. Iar un inger din cer s-a aratat Lui si-L intarea. Iar El, fiind in chin de moarte, mai staruitor Se ruga. Si sudoarea Lui s-a facut ca picaturi de sange care picurau pe pamant. Si, ridicandu-Se din rugaciune, a venit la ucenicii Lui si i-a aflat adormiti de intristare. Si le-a zis: De ce dormiti? Sculati-va si va rugati, ca sa nu intrati in ispita. Si vorbind El, iata o multime si cel ce se numea Iuda, unul dintre cei doisprezece, venea in fruntea lor. Si s-a apropiat de Iisus, ca sa-L sarute." (Luca 22, 39-47)

"Zicand acestea, Iisus a iesit cu ucenicii Lui dincolo de paraul Cedrilor, unde era o gradina, in care a intrat El si ucenicii Sai. Iar Iuda vanzatorul cunostea acest loc, pentru ca adesea Iisus si ucenicii Sai se adunau acolo. Deci Iuda, luand oaste si slujitori, de la arhierei si farisei, a venit acolo cu felinare si cu faclii si cu arme." (Ioan 18, 1-3)

Pestera Ghetsimani, locul unde Fiul lui Dumnezeu s-a rugat pentru noi toti cu lacrimi si "sudori ca de sange", se afla la o distanta de numai 40 de metri de Mormantul Maicii Domnului, in partea dreapta, peste drum de Biserica Tuturor Natiunilor. Intre Biserica ortodoxa a Maicii Domnului si Pestera se afla chiliile monahilor ortodocsi care slujesc la Mormantul Maicii Domnului si pazesc Gradina Ghetsimani de aproape doua milenii.

Bazandu-se pe marturiile evanghelice, pelerinii crestini din secolele IV-VI au inceput sa cinsteasca agonia lui Hristos in doua locuri diferite din Gradina Ghetsimani. Un loc este acela pe care se inalta astazi Biserica Tuturor Natiunilor, iar altul este cel unde se afla Pestera Ghetsimani. Dupa cum aflam din vechile documente ale traditiei crestine, pastrate inca din secolul al IV-lea, locul unde Iuda l-a tradat pe Hristoa se afla in partea stanga a drumului ce coboara de pe Muntele Maslinilor si intra in Ierusalim.

Pelerinul din Bordeaux vorbeste despre acest loc sub numele de "piatra, stanca, roca", in timp ce scriitorii mai noi amintesc de "o pestera, grota". Potrivit relatarilor biblice, care sunt cele mai certe surse, insa si destul de neclare, putem spune ca pestera (grota) este locul in care Hristos i-a lasat pe cei 8 Apostoli, luand cu sine doar pe Petru, Iacov si Ioan. Prin urmare, locul in care El s-a rugat se afla acolo unde astazi se ridica Biserica Tuturor Natiunilor. Aici a avut loc si vanzarea, prin sarutul lui Iuda.

Dupa cum aflam din documentele traditiei locului, pelerinii isi creasera deja o ruta a lor, care incepea cu inchinarea in Mormantul Maicii Domnului, apoi cu intrarea in Pestera Ghetsimani, iar in cele din urma, in Biserica Tuturor Natiunilor, aflata in gradina cu cei mai vechi maslini de pe Munte. Aceste locuri s-au impamantenit cu putere pana in secolul al XIV-lea. Dupa aceasta data, pelerinii (mai ales cei apuseni) si-au schimbat traseul, in cele ce priveste raportarea la aceste locuri. Schimbarea, avuta loc datorita excavarii bisericii celei vechi din Gradina Ghetsimani, a dus la numirea Pesterii cu numele de "Grota Agoniei".

Primul document care ar indica drept loc al agoniei Pestera Ghetsimani apartine dominicanului german Wilhelm von Boldensele (1333). Dupa o perioada de incertitudini si neclaritati, in care pelerinii faceau o diferenta chiar si intre locul ultimei rugaciuni a lui Hristos si al primelor doua, in secolul al XVI-lea, crestinii apuseni au ajuns sa isi stabileasca drept loc al celor trei rugaciuni, Pestera Ghetsimani. Bazandu-se pe aceasta credinta, se mai crede si ca vanzarea Invatatorului a avut loc la "Piatra Apostolilor", aflata putin mai jos de Pestera.

Stiind ca pelerinii rasariteni si-au pastrat mereu credinta in ceea ce priveste locul agoniei Mantuitorului, adica Biserica Tuturor Natiunilor, ne putem pune foarte usor urmatoarea intrebare: De ce acestia si-au schimbat si ei ruta, indreptandu-se spre Pestera Ghetsimani? Este posibil ca tavanul pictat al pesterii sa fi atras foarte mult atentia pelerinilor, care il vedeau ca fiind extrem de vechi. De asemenea, sunt sanse ca si daramarea Bisericii din Gradina sa fi dus la miscarea acestora spre Pestara, aflata putin mai in stanga.

Desi calugarii francicani au obtinut drepturile de proprietate asupra Pesterii, in anul 1361, acestia au fost nevoiti sa treaca prin multe neintelegeri, pana spre sfarsitul secolului al XIX-lea. Pana atunci, Pestera era vazuta mai mult ca un loc public, in care musulmanii isi adaposteau adesea animalele.

In aceasta Pestera din Ghetsimani, o serie intreaga de documente sustin luarea unei cine, la sfarsitul careia Hristos a spalat picioarele ucenicilor Sai. Acest lucru este mentionat in raportul Arhidiaconului Teodosie si in lucrarea anonima numita "Breviarul Ierusalimului", cat si in alte scrieri. Aceasta traditie nu a ramas in picioare, cu toate ca se pastreaza o importanta insemnare din secolul al XV-lea, purtand semnatura pelerinului rus Vasile - Basil. O serie intreaga de ghiduri de pelerinaj indica pelerinilor cele trei locuri in care Hristos a stat cu ucenicii.

Din evlavie, pelerinii obisnuiau sa manance cina in interiorul Pesterii. Cina luata de crestini in Ghetsimani este mentionata si intr-o predica atribuita Patriarhului Eutihie al Constantinopolului (secolul VI), alaturi de alte cine luate pe Muntele Sion si in Betania. Acestea au intrat in traditia crestina locala probabil prin intermediul iudeo-crestinilor numiti ebioniti, care se abtineau de la consumul de carne, la cine consumand numai paine nedospita si apa.

Pestera se afla in purtarea de grija a catolicilor. Facandu-si cruce, crestinul coboara cu evlavie si tacere in Pestera Ghetsimani. Aceasta este destul de mare, avand o lungime de 17 metri, o latime de 9 metri si o inaltime maxima de 3.40 metri. Marea inundatie din noiembrie 1955 a dus la nevoia unei ample restaurari a locului. Lucrarile de reamenajare au fost conduse de catre parintele Virgil Corbo, intre anii 1956-1957. Lucrarile de reabilitare au dat si posibilitatea de a studia structura si arheologia locului.

Initial, intrarea in pestera se facea prin partea ei nordica, printr-o deschizatura larga de 5 metri. Pestera era impartita in partea centrala (care se pastreaza si astazi) si dintr-un fel de adancitura, in peretele estic. Aceasta din urma era, probabil, o trecere spre o alta pestera, mai micuta, dinspre sud-est. Pestera se pare ca pastra o presa de ulei, al carei brat de forta era fixat intr-o gaura din perete. Aceasta gaura se poate vedea inca si astazi. In partea nord-vestica a pesterii se observa o adancitura sapata in piatra, realizata spre a acumula apa de ploaie. Apa aluneca de pe acoperis, printr-un canal sapat tot in piatra.

In secolul al IV-lea, in pestera era amenajata deja o micuta capela de rugaciune. Pentru aceasta s-au adancit doi pereti ai grotei, spre a da o forma necesara capelei. Peretii de nord si est arata inca aceasta largire a ei. In aceste locuri, tavanul este mai jos decat in partea originala centrala. Patru coloane ajuta la sprijinirea tavanului capelei, care avea si o micuta deschizatura in bolta de piatra. Sub aceasta deschizatura o cisterna a fost sapata, pentru a acumula apa curata de ploaie.

Intrarea in pestera a fost schimbata, in peretele de nord-vest, probabil odata cu construirea Bisericii de pe Mormantul Maicii Domnului; aceasta din cauza ca noua cladire bloca drumul de intrare in Pestera. Noua intrare va avea o inaltime de 2 metri si o largime de 1.90 metri. Tot in aceasta perioada, capela va fi pavata cu mozaic; mozaicul nu se va pastra pentru multa vreme, caci prin acesta se vor sapa cateva morminte.

Locul de sub podeaua pesterii a fost gasit ca fiind un veritabil cimitir (in afara de locul de sub Altar), in el gasindu-se nu mai putin de 42 de morminte. Acestea dateaza inca din secolele V-VIII. Acest loc a mai fost folosit pe post de cimitir si in perioada cruciatilor, insa mult mai putin. Chiar si cisterna, afla in coltul nord-vestic al capelei, a fost folosita pe post de mormant, in vremea secolelor V-VI. Acest loc va fi acoperit, putin mai tarziu, cu un mozaic colorat in rosu, alb si albastru. Aici se pastreaza si un mic fragment de inscriptie: "Ke anapaus...", adica: "Doamne, odihneste pe..."

Din perioada bizantina se pastreaza un mic fragment din sanctuar, cat si o serie de inscriptii funerare. O atenta examinare a tavanului de piatra al pesterii a dus la aflarea a numeroase insemnari (graffiti). In perioada de ocupatie a francilor, podeaua capelei va fi reparata si acoperita cu un mozaic din piatra si caramida colorata. Tavanul va fi si el redecorat, in mare parte cu stele. Altarul va fi refacut si el, purtand pana astazi o serie intreaga de insemnari: halouri, vestminte si o aripa de inger. In baza unui raport intocmit de Ioan de Wurtzburg, in anul 1165, a unei inscriptii de pe perete, si a unor mozaicuri simetrice din Venetia si Montereggio (Sicilia), Parintele Corbo sugereaza prezenta aici a trei scene pictate: Rugaciunea lui Hristos in Gradina Ghetsimani, Hristos impreuna cu Apostolii si Ingerul odihnindu-L pe Hristos.

In anul 1655, o serie de inundatii au fortat pe franciscani sa blocheze intrarea in pestera din perioada bizantina, cu un peretele micut de piatra, si sa construiasca una noua, incadrata de un pasaj strajuit de doi pereti inalti. Noua intrare a inlaturat peretele vestic al Pesterii din Ghetsimani, aici construindu-se un tavan artificial de piatra, sub care coboara o serie de trepte.

Aceasta intrare a fost si ea reparata, in anii 1938 si 1956. Ultimele excavari efectuate in interiorul Pesterii din Ghetsimani au scos la lumina o mare parte din intrarea originala in Pestera, mai la dreapta de intrarea cea noua. Tot acum s-a descoperit si intrarea bizantina, de deasupra cisternei de apa. Fragmente de mozaic bizantin au fost gasite si restaurate.

In interiorul Pesterii din Ghetsimani se pastreaza trei altare. Deasupra altarului central ne este infatisat Mantuitorul Hristos, rugandu-se intre Apostolii cei ce dormeau; cel dinspre miaza-zi, care ne aminteste de locul unde au adormit ucenicii, pastreaza o scena cu Adormirea Maicii Domnului; altarul dinspre sud, unde s-a rugat Iisus Hristos, pastreaza scena cu Sarutul lui Iuda.

Rugaciunea pelerinilor in Pestera Ghetsimani

"Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, am venit de departe in Gradina Ghetsimani sa ne inveti a ne ruga impreuna cu Tine. Da-ne mai multa ravna pentru sfanta rugaciune, ca sa arda inimile noastre de dragostea Ta. Am venit in aceasta pestera sa ne inveti a veghea si a plange pentru pacatele noastre, mai ales in acest ceas cand Tu Te rogi pentru noi toti cu lacrimi si sudori ca de sange.

Nu stim cum trebuie sa ne rugam, cum sa ne pazim mintea de ganduri rele, cum sa biruim ispitele vrajmasului. Nu mai vrem sa veghem, nu mai avem lacrimi la rugaciunile noastre. Ne-am uscat la suflet, am racit in dragoste, am slabit in credinta, nu mai iubim din inima pe Dumnezeu si pe oameni. Nu vrem sa iertam pe fratii nostri. Suntem robiti de patimi, de cele paman¬testi. Nu mai avem ravna, smerenia, blandetea si rabdarea parintilor nostri.
Mantuitorule, Te rogi in Gradina Ghetsimani sin¬gur si, ca Om, Te temi de moarte si ceri sa treaca de la Tine paharul mortii. Dar, ca Fiu al lui Dumnezeu, zici catre Tatal: Insa nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voiesti! Te rogi singur in aceasta gradina a lumii, iar ucenicii Tai dorm si noi dormim! Pentru aceea au intrat lupi rai in turma Ta si sfasie unitatea Bisericii si amagesc pe multi, iar noi dormim! Scoala-ne din somn, ca sa priveghem si sa ne rugam impreuna cu Tine. Alunga de la noi frica, pofta trupului, pofta ochilor si trufia vietii. Desteapta-ne din nou la lucru impreuna cu Petru, cu Iacob si Ioan, ca secerisul este mult, dar lucratori sunt putini (Luca 10, 2).
Am venit de departe, Doamne, sa ne marturisim Tie, sa cerem iertare pacatelor noastre, sa auzim cum Te rogi singur pentru lume in Gradina Ghetsimani si ne rugam si noi impreuna cu Tine. Indura-Te de noi si ne iarta toate pacatele. Invata-ne cum sa priveghem ziua si noaptea, ca sa scapam de ispitele ce ne-au impresurat! Da-ne lacrimi la rugaciunile noastre, ca sa nu ne oste¬nim in zadar! Da-ne din nou ravna pentru Biserica si Evanghelie, da-ne viata curata si putere in fapta si in cu¬vant, ca sa izbavim turma ce ne-ai incredintat-o de dez-binari si eresuri. Da-ne deplina dragoste de Dumnezeu si de oameni, ca sa fim gata a ne da si viata pentru Tine, pentru mantuirea tuturor! O, Iisuse Hristoase, indura-Te, iarta-ne si ne scoala din somnul pacatelor!" (Parintele Ioanichie Balan)

Sursa : crestinortodox.ro