Aiud

Situata in zona centrala a orasului, la aproximativ 30 km distanta de municipiul Alba Iulia si la circa 36 km de Turda, Cetatea Aiudului reprezinta un complex de arhitectura medievala care cuprinde mai multe edificii.

Cetatea cu ziduri si turnuri de piatra este amplasata pe locul unei fortificatii de pamant mai vechi care la randul ei se suprapune pe o asezare daco-romana din secolul al III-lea, era noastra. In edificarea complexului de arhitectura sunt cunoscute doua faze de constructie. Existenta unei prime cetati este atestata arheologic, prin sapaturile din anii 1974-1977, in secolul al XIV-lea. Potrivit traditiei locale sasesti aceste inceputuri ar fi avut loc inainte de marea invazie tatara din anii 1241-1242. Aceasta datare insa nu este inca confirmata.

In plan orizontal cetatea are forma unui pentagon cu laturile inegale. La unghiurile de intalnire ale zidurilor si la mijlocul laturilor lungi ale acestora, sunt adosate turnuri cu patru, cinci si sapte laturi. Forma actuala corespunde in mare masura etapei a doua de constructie, dar pe alocuri conserva si elemente ale primei faze, cat si ale unor refaceri si adaugiri mai tarzii. Inscriptiile care s-au mai pastrat pe alocuri pe turnuri si ziduri aduc unele informatii legate de acele lucrari.

Desi de mici dimensiuni (cu perimetrul de cca. 350 m), prin grosimea incintei (de 1,20-1,30 m) si inaltimile zidurilor (de 7-8 m) la care se adauga parapetul de caramida (de 2 m), cetatea a constituit un mijloc sigur de aparare in vremuri tulburi pentru locuitorii Aiudului. Apararea era sporita si de santul cu apa ce inconjura cetatea in exterior. Turnurile erau date in grija breslelor mestesugaresti, care aveau obligatii militare, dintre mesterii breslasi alegandu-se comandanti militari - asa zisi "ofiteri de breasla".

Si azi in oras se vorbeste de turnurile macelarilor, croitorilor, cizmarilor si olarilor - de forma rectangulara, al tabacarilor - cu sapte laturi, ca si de cele ale cojocarilor si lacatusilor - cu cate cinci laturi. Pe latura de vest se mai afla un turn mic denumit "Kalendas" care era in grija Asociatiei Sf. Spirit. Legatura dintre turnurile apropiate era asigurata de drumul de straja din spatele parapetului, la care se urca prin intermediul unor scari din lemn sustinute de profilele de piatra prinse in zidurile curtinei. In interiorul turnurilor accesul la nivelele superioare se facea prin scari din lemn.

In interiorul cetatii sunt amplasate doua edificii de cult si patru edificii din secolele XVIII si XIX, acestea din urma apartinand acum cultului reformat calvin. Cel mai important edificiu este biserica construita in stil gotic transilvanean la sfarsitul secolului al XV-lea. In prezent apartine cultului reformat calvin. Biserica are un turn robust, inalt de 64 metri si prevazut cu metereze. Cealalta biserica dateaza de la sfarsitul secolului al XIX-lea si apartine cultului evanghelic lutheran. Biserica a fost construita pe locul vechii capele in stil romantic din prima jumatate a secolului al XIV-lea, cu ocazia zidirii noului edificiu pastrandu-se planul si fundatia primului edificiu din cetate.

Complexul fortificat are stranse legaturi si cu istoria orasului care s-a derulat de-a lungul mai multor secole. Cetatea a fost implicata direct sau a fost martora la cateva din evenimentele sociale si politice importante din istoria Transilvaniei. In general toate aceste evenimente si-au pus amprenta asupra acestui monument medieval, tocmai prin consecintele pe care le-au generat: reconstruiri sau reparatii repetate cu ocazia carora nu s-a mai respectat stilul initial, ci s-a lucrat in stilul noilor perioade. De aici au rezultat si particularitatile acestui monument de arhitectura medievala transilvana.

In interiorul cetatii se mai gasesc urmatoarele edificii, proprietati ale Oficiului parohial reformat calvin:
- cladirea oficiului parohial alipita jumatatii vestice a Palatului princiar, a carei aripa dinspre jumatatea nordica pastreaza elemente de zidarie din piatra si resturi de ancadramente fasonate in piatra, care permit o datare in secolul al XVII-lea; aripa dinspre sud este o constructie mai noua (sec. XVIII - XIX).
- cladirea parohiala, utilizata ca locuinta de serviciu a preotului paroh. Contine elemente constructive din secolul al XVIII-lea si al XIX-lea, desi se presupune ca este o refacere a unei cladiri vechi.
- fosta casa a clopotarului. Este alipita de zidul perpendicular pe peretele vestic al cetatii, langa turnul olarilor. Pare o constructie din secolele XVIII -  XIX, cu refaceri si mai tarzii.
- fosta casa parohiala evanghelica, cumparata de Oficiul parohial reformat, in prezent renovata.