Brasov

Cetatea Feldioara astazi oras - se afla pe malul stang al Oltului, la 17 km nord-vest de Brasov. Aici inca se mai gasesc fragmente de sticlarie, ceramica, obiecte de aur si 21 de monede romane. Din cauza faptului ca nu au mai fost descoperite marturii arheologice si din secolul al V-lea, se crede ca la acea data asezarea nu mai exista, iar prezenta a cinci lingouri de aur datate intre anii 402-408 duce cu gandul la tributul dat unor populatii migratoare, probabil huni.

Numele de astazi al localitatii este de origine maghiara, Föld-Vár insemnand "Cetate de pamant", dar el nu a fost insa intotdeauna asa. Varianta germana este Marienburg si inseamna "Orasul Mariei". Fecioara Maria era patroana Ordinului cavalerilor teutoni, iar cetatea de la Feldioara este una dintre fortificatiile care pot fi atribuite acestora.

Cetatea teutonilor

Una dintre acestea purta dupa plecarea lor numele de Castrum Sanctae Mariae (1240) si este situata pe colina de la Feldioara, inconjurata pe trei laturi de raul Homorod. Experienta de constructori a teutonilor in Tara Sfanta si in Asia Mica a adus pe meleagurile transilvanene tehnici si solutii de constructie intalnite la marile castele cruciate de la Tyr, Krak des Chevaliers si Ascalon.

Din vechea cetate a teutonilor se mai pastreaza astazi numai un rest dintr-un zid de piatra in partea de nord-vest, care s-a dovedit a fi total diferit din punct de vedere al tehnicii de constructie de restul fortificatiei de la Feldioara. Baza lui este alcatuita din bolovani mari de piatra deasupra carora au fost asezati alti bolovani legati cu un mortar de calitate buna.

Se pare ca cetatea a fost inconjurata de o a doua incinta, mult mai larga, in care se aflau o capela, o bolnita si o "Casa a Conventului", care juca rolul de refectoriu (la parter), magazie si sala de mese (primul etaj) si dormitor (ultimul etaj). Atat capela cat si celelalte cladiri au fost distruse probabil de tatari in 1241. Pe ruinele lor, cistercienii pe mana carora regele Bela al IV-lea lasase localitatea au construit actuala biserica. Capela romanica a cavalerilor teutoni a devenit probabil corul gotic, iar ruinele "Casei Conventului" sunt temeliile corpului bazilical.

Cetatea taraneasca

Totusi, fortificatia care se poate observa astazi pe colina nu mai pastreaza urme vizibile ale prezentei teutonilor. Turnurile si curtinele prin care acestea erau legate la inceput au fost construite probabil de comunitatea saseasca ramasa dupa plecarea lor, dar nu se poate preciza cu exactitate perioada. In Transilvania de dupa marea invazie tatara incepuse o adevarata explozie de fortificatii.

Cetatea de la Feldioara fusese trecuta si ea prin foc si sabie, ceea ce i-a impins pe localnici sa o reconstruiasca cu o incinta ovala, care lua forma platoului, cu intrarea la sud si cu turnuri, dintre care se mai pastreaza astazi numai turnul vestic, ale carui niveluri erau candva separate prin platforme si comunicau prin scari de lemn.
Se presupune ca aceleasi platforme existau si intr-un alt turn, cel de est, demolat astazi pana la nivelul pivnitei, care avea o bolta semicilindrica.

Din ultimul dintre ele, cel de sud, se mai pastreaza doar niste resturi ale zidurilor de la baza. Curtina are 6-7 metri si pe la jumatatea inaltimii se mai pot observa inca gaurile in care se fixau barnele consolelor care sustineau drumul de straja. Pe latura sudica se mai vad masiculii si in partea de vest a curtii exista candva o fantana adanca de 70 de metri.

Se pare ca o alta reconstructie a cetatii a avut loc dupa 1420, pentru ca un document din 1439 spune ca locuitorii de la Feldioara au fortificat un castrum deja existent pentru a-si apara bunurile si pe ei insisi. Asa se face ca cetatea era in vremea regelui Sigismund de Luxemburg una taraneasca si primea de la acesta dreptul de oras. A fost distrusa de turci in 1430 si de Vlad Tepes in campania lui din 1457, dar locuitorii au refacut-o in acelasi an. In 1529, dupa batalia de la Feldioara, vornicul Nicoara Grozav, capetenia ostilor lui Petru Rares, i-a pedepsit aprig pe sasi, care il sprijineau pe imparatul Ferdinand I, si probabil tot atunci a fost distrus zidul de incinta din partea de sud. Se mai poate presupune si ca turnul nordic a fost construit in 1657, deoarece mesterii au scrijelit acest an in tencuiala zidului.

Cu aproape o jumatate de secol mai inainte, in 1612, voievodul Gabriel Báthory ii infrangea pe brasoveni si trupele lui ucideau in lupta 39 de tineri. Intre 1912-1913 a fost ridicat in onoarea acestora un monument la marginea orasului.