Moroeni

Pestera Ialomita este situata in Valea Superioara a raului omonimr. Se afla la 1660 m altitudine in Muntele Batrana. Gura pesterii, in forma de semielipsa, se deschide pe o terasa orizontala, situata la 18 m deasupra fundului vaii.

Este o pestera in Muntii Bucegi, pe versantul drept al Cheilor Ialomitei, la circa 10 km in aval, la o altitudine de 1.530 m. Se desfasoara pe un singur nivel pe o lungime de aproximativ 480 m, din care 400 m sunt accesibili turistilor, cu o diferenta de nivel de 60 m.

Are numeroase sali mari, ca Mihnea Voda, Decebal, Sala Mare, Sala Hades si Sala Ursilor.

Pestera Ialomitei este o mare excavatie in peretele sudic al Muntelui Batrana, ce cade in Valea Ialomitei, la intrarea acesteia in cheile Pesterii.

Din gura pesterii se poate patrunde direct in prima sala spatioasa, numita grota `Mihnea Voda`, in pragul careia se afla micul schit `Pestera Ialomitei`. Din fundul acestei grote, drumul continua printr-o galerie strimta.

Aceasta conduce intr-o sala in forma de cupola, `Bolta lui Decebal`, de unde pornesc citeva galerii laterale, care se infunda curind. Drumul continua in urcus printr-o galerie la capatul careia cursul de apa din pestera formeaza o cascada. Urcam pe o scara si continuam apoi printr-o noua galerie, care conduce intr-o grota mai spatioasa, in punctul `La Raspintie`.

Din acest punct, o ramificatie a drumului porneste la dreapta, in coboris printr-o galerie ingusta iesind imediat in punctul `La Lacuri`, unde se afla doua ochiuri de apa adinci despartite printr-un gang de piatra. (Lacul cel mare seaca, de obicei, in timpul verii). Revenind la `Raspintie` urcam in continuare pe o scara de lemn, ajungind in cea mai mare incapere a pesterii, `Grota Ursilor`.

La capatul acesteia trecem un prag de piatra si coborim intr-o sala mai mica, unde intilnim cursul de apa ce alimenteaza lacurile. De aci continuam printr-un culoar ingust (`Galeria Apelor`), pana in punctul `La Altar`, care reprezinta, practic, fundul pesterii.

Desi aceasta se continua, ultima ei portiune nu este accesibila decat numai turistilor incercati si dotati cu echipament special.

Intre anii 1950-1956, cercetatori ai Institutului de speologie `Emil Racovita` din Cluj, impreuna cu alpinisti din asociatiile sindicale si echipele Casei Centrale a Armatei, au continuat explorarea Pesterii Ialomita, descoperind trei mari galerii dintre care doua cu bogate concretiuni calcaroase.

S-a putut stabili, totodata, ca aceste excavatii se continua de-a lungul unor diaclaze barate de concretiuni masive, care impiedica inaintarea.