Schitul Doamna
Amplasat pe malul drept al Bistritei, in zona numita "Peste vale", schitul Doamna impresioneaza pe orice trecator de la prima vedere, prin dimensiunile sale reduse si prin simplitatea sa. Zidurile puternice, care depasesc uneori grosimea de 1,5 m, se inalta dupa obisnuitul plan treflat, cu absidele bine conturate si care prezinta la exterior cate trei fatete plane imbinate in unghi.
Acoperisul in doua ape, usor evazat deasupra absidei altarului, se desfasoara unitar pana la clopotnita scunda ce se inalta la extremitatea vestica, deasupra intrarii originare. Este cat se poate de clar ca in momentul primei sfintiri biserica a avut o singura incapere si ca mult mai tarziu s-au adaugat pridvorul de pe axul longitudinal al navei si vesmantaria de pe latura sudica, in dreptul absidei altarului.
In interior, pridvorul ingust este acoperit cu o bolta stelara sustinuta de patru perechi de nervuri, ce contrasteaza cu puritatea stilistica a boltii semicilindrice a naosului, care se intinde inclusiv deasupra altarului. Absidele laterale sunt scobite in grosimea zidurilor, iar deasupra iesirii din naos se afla un mic cafas (balcon) ce asigura accesul in clopotnita. Restaurata intre anii 1991-1993, i se mai adauga un mic pridvor pe latura sudica.
Se pare ca Schitul Doamna nu a avut pictura nici in interior nici in exterior. Doar deasupra intrarii in pridvor s-au realizat recent doua medalioane in mozaic cu portretele Sfintilor Apostoli Petru si Pavel. In schimb, catapeteasma executata din trei dulapi de proportii impresionante, etaleaza intreaga gama de motive sculpturale caracteristice unui stil neobizantin oarecum autohtonizat prin prezenta masiva a elementelor decorative preluate din arta populara a Vaii Bistritei.
Motivele vegetale stilizate domina cu autoritate campurile dintre icoane si o mare parte din suprafata usilor imparatesti, iar chipurile sfintilor, pictate de Mihai Zugravul, se impun prin expresivitate si printr-o fericita imbinare a culorilor.