Sibiu

Pe locul actualei capele (situate in Piata 1 Decembrie nr. 2, si cunoscuta sub numele de "Clopotelul de Argint") a fost descoperita o manastire dominicana, ridicata in prima jumatate a secolului al XIII-lea.

In luna aprilie a anului 1241, hoardele mongole asediaza Sibiul si incendiaza manastirea care, in scurt timp va fi insa recladita. Edificiul nu prezinta interes arhitectonic, dar interiorul sau adaposteste un grup statuar de o deosebita importanta pentru arta gotica din tara noastra.

Lucrarea, reprezentandu-l pe Iisus rastignit incadrat de Maria si Ioan, este semnata si datata de mestesrul Petrus Lantregen din Austria (1417). Crucifixul respectiv, inalt de 7, 3 metri a fost sculptat dintr-un singur bloc de piatra si asezat deasupra altarului bisericii dominicane.
In urma navalirii turcilor din anul 1432, manastirea si biserica dominicana au suferit mari stricaciuni, motiv pentru care, in 1474, ordinul se muta in interiorul zidurilor cetatii.

Fosta manastire dominicana a fost folosita drept adapost pentru bolnavi si saraci, din care cauza a mai fost cunoscuta si sub denumirea de "Biserica Suferinzilor".

Asediul Sibiului de catre trupele principelui Gheorghe Rakoczi II in 1659 au determinat autoritatile locale din acea vreme sa demoleze biserica pentru a nu fi folosita ca punct de atac, crucea fiind ingropata in moloz si noroi timp de 24 de ani.

Incepand cu anul 1683, cand crucifixul a fost dezgropat si expus in aer liber, iar prin lucrari succesive intinse pe parcursul a doua secole, s-a nascut capela in forma pe care o are si astazi.

Ea a fost inaugurata ca biserica de cartier, in anul 1755, iar crucifixul acoperit, din pacate, intr-o perioada recenta, neprecizata, cu un strat de vopsea, a fost amplasat in interiorul capelei.

Din anul 1954 Capela Sf. Cruci este monument istoric.