Statuia Sfantului Nepomuk
Stilul baroc al statuii a fost realizat la Viena de catre F. Blim si E. Wasserburger si a fost montata in anul 1756 in fata fostei primarii din Piata Paradei, azi Piata Libertatii.
De-a lungul timpului statuia a fost mutata de mai multe ori. Din locul ei initial, in anul 1852 a fost mutata in apropierea uneia dintre portile cazarmii "Transilvania", lasand loc amplasarii unui alt monument, Monumentul Victoriei, ridicat in memoria aparatorilor orasului ce si-au pierduti viata in timpul asediului cetatii Timisoara din anii 1848-1849, ulterior si acesta mutat in anul 1963 in Cimitirul Eroilor din Calea Lipovei.
In anul 1964 s-a demolat cazarma, pentru a face loc constructiei hotelului Continental, iar dupa marirea spatiului din jurul hotelului, in anul 1974, monumentul revine in fata fostei primarii, acolo unde ii fusese locul initial, unde se afla si acum.
Figura centrala a monumentului este Sfantul Ioan Nepomuk, patronul catolicismului in Banat, deasupra careia troneaza Sfanta Maria, tinand in mana flori de crin, simbolul neprihanirii. In planul secund apar sfintii Rochus, Carol Boromeu si Sebastian.
Soclul de granit al statuii este impartit in trei registre, ce redau reliefuri figurative ilustrand evenimentele ce au dus la supliciul canonicului praghez:
scena I - canonicul ascultand spovedania reginei Ioana;
scena II - inchizitorul regelui carol, curios sa afle taina spovedaniei;
scena III - aruncarea canonicului in raul Valtava de pe actualul pod Carol din Praga;
Regina Boemiei, ascunde un lucru de taina fata de sotul ei, regele Wenceslav.
Suparat, regele ii cere Sfantului Nepomuk, duhovnicul reginei, sa-i divulge taina spovedaniei. Lovindu-se de refuzul categoric al duhovnicului, regele porunceste ca acesta sa fie aruncat in raul Valtava.